Conform dexonline.ro, părtinirea este:

Părtinirea, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție.

Apostolul Iacov vorbește mult despre părtinire:

1. Este incompatibilă cu viața creștinului.

„Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.” (Iacov 2:1)

2. Te face judecător cu gânduri rele.

„Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost; şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!”, şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!” Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?

View original post 629 more words

Mar 28 2012

Presbiteri și diaconi

Mar 28 2012

SA FII UN “VISATOR”…

din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

Proverbe 29:18: “Cand nu este nici o descoperire dumnezeiasca, poporul este fara friu” (Nota traducatorului….in originalul cartii in limba engleza se citeste: “cand nu exista nici o viziune, poporul piere…”)

Una din cele mai importante caracteristici in viata oricarui slujitor este viziunea. Ce il motiveaza, ce il preocupa si ce il conduce pe un slujitor?

Este slujitorul lui Dumnezeu un om care se uita inainte sau pandeste inapoi, sperand la viitor sau traind in trecut?

Cat de mare este viziunea slujitorului lui Dumnezeu? Cauta sa indeplineasca numai lucruri usoare, sau considera ca nici un efort nu este prea mare sa-si duca slujba la capat? Doreste sa cucereasca orice munte oricat ar fi de abrupt si inalt, sau doreste sa paseasca numai pe campii sau numai pe dealuri.

Ceea ce face diferenta intre oameni, dar cel mai mult intre slujitori, este marimea si configuratia viziunii pe care o au.

Barzilai a avut o viziune. In 2 Samuel, capitolul 19 se descrie o emotionata povestire despre felul cum Barzilai l-a ajutat pe imparatul David, cum a furnizat cele necesare familiei lui David, cum l-a incurajat pe David in timpul fugii de la Ierusalim din fata lui Absalom. Dupa moartea lui Absalom, David se intoarce la Ierusalim, si neuitand ceea ce a facut Barzilai, il invita pe acesta la Ierusalim sa traiasca pentru restul vietii. Ce binecuvantare sa fii invitat sa traiesti la curtea imparatului pentru toata viata, sa mananci la masa imparatului, sa te bucuri de muzica imparatului si de tot ce putea sa ofere viata la palatul regal.

Va puteti imagina surpriza lui David cand Barzilai, in virsta de 80 de ani, il refuza: “…Citi ani voi mai trai ca sa ma sui cu imparatul la Ierusalim?

Eu sunt astazi in virsta de optzeci de ani. Pot eu sa mai cunosc ce este bun si ce este rau? Poate robul tau sa mai aiba vreun gust pentru ce mananca si bea? Pot eu sa mai aud glasul cantaretilor si cantaretelor? Si pentru ce sa mai fie robul tau o povara pentru domnul meu, imparatul?…

Sa se intoarca robul tau, si sa mor in cetatea mea, langa mormantul tatalui meu si mamei mele…” ( 2 Samuel 19:34-37)

Barzilai a avut o viziune, dar viziunea lui a fost o groapa din cimitir. A renuntat la bucuria vietii pentru a astepta sa moara si sa fie inmormantat.

Sunt acum slujitori care au facut atat de multe compromisuri, de atatea ori, incat pentru ei linia de demarcatie intre bine si rau nu mai exista, a disparut. Ei nu mai au acum nici principii, nici etalon, nici integritate. Pentru a-si pastra pozitiile, ei se uita acum sa nu deranjeze pe nimeni, au devenit oportunisti ce urmaresc doar scopuri personale. Si-au pierdut bucuria slujbei si nu mai gasesc nici o placere, nici in a canta si nici in a fii liber in exprimare in inaintea Domnului. Au pierdut pasiunea pentru lauda si inchinare. Spiritual vorbind, au devenit insensibili.

Ce diferenta uriasa intre Caleb, care cu cinci ani mai batran decat Barzilai, isi incordeaza muschii, spunand ca la optzeci si cinci de ani se simte ca unul de patruzeci (Iosua, capitolul 14). Cand Iosua, la impartirea pamantului, il intreaba ce tinut doreste, Caleb ii arata muntele Hebron si-i spune: “Da-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; caci ai auzit atunci ca acolo sunt Anachimi, si ca sunt cetati mari si intarite. Domnul va fi, poate, cu mine, si-i voi izgoni, cum a spus Domnul”.

Caleb nu cauta un loc pentru a se simti bine la pensie, viziunea lui este lupta, viziunea lui este izgonirea uriasilor de pe pamantul promis de Dumnezeu, viziunea lui este cucerirea si mostenirea unui munte.

Raspunsul la viziunea lui o gasim in Iosua 14:14: “Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de mostenire pana in ziua de azi Hebronul…”

Iosif are o alta forma de viziune. El viseaza visuri cu implicatii majore asupra destinului sau si a familiei sale, dar acest lucru ii provoaca pe fratii sai la gelozie si ura.

Genesa 37:17-20: “…Iosif s-a dus dupa fratii sai, si i-a gasit la Dotan.

Ei l-au zarit de departe, si pana sa se apropie de ei, s-au sfatuit sa-l omoare.

Ei au zis unul catre altul: “Iata ca vine fauritorul de visuri! Veniti acum sa-l omoram si sa-l aruncam intr-una din aceste gropi; vom spune ca l-a mancat o fiara salbatica, si vom vedea ce se va alege din visurile lui.”

Fratii lui l-au aruncat pe Iosif intr-o groapa, si planuiau acum cum sa-i schimbe soarta, fara sa stie insa ca Dumnezeu este totusi in controlul tuturor lucrurilor. Tu ai fost vreodata aruncat in vreo groapa? Poate un coleg de slujire sau un membru oarecare din biserica, pe care l-ai crezut, te-a tradat. Poate un frate sau o sora pe care i-ai iubit te-au inselat. Poate un prieten apropiat a fost planificatorul din spatele aruncarii tale in groapa, a vanzarii tale catre “ceata Ismaelitilor” , apoi L-a mintit pe “Tatal ceresc” spunand ca esti mort.

Cunosti istoria lui Iosif. Ismaelitii au vandut pe Iosif lui Potifar in Egipt; nevasta lui Potifar ii insceneaza o istorie falsa si Iosif este aruncat in temnita; in aceasi temnita ajunge si mai marele paharnicilor lui Faraon.

Acum te rog priveste cu alti ochi aceasta istorisire si cum a lucrat Dumnezeu pentru Iosif si cum lucreaza uneori si pentru tine:

– Dumnezeu vrea ca Iosif sa ajunga in Egipt, si pentru aceasta se foloseste de ura si gelozia fratilor sai, care-l vand unei caravane de Ismaeliti care calatoreau tocmai spre Egipt;

– Dumnezeu vrea ca Iosif sa ajunga in audienta la Faraon, si pentru acest lucru, El aranjeaza ca Iosif sa ajunga in inchisoare, unde intilneste persoana care poate face aceasta intrevedere posibila.

Doua lucruri ies aici in evidenta. Primul, posibil ca si tu sa te afli intr-o groapa sau intr-o situatie mult mai critica decat inchisoarea.

Aproape crezi ca esti uitat acolo de Dumnezeu si viziunea ta este moarta. Aminteste-ti insa ca Dumnezeu a folosit si groapa si inchisoarea ca sa-l aduca pe Iosif in locul unde viziunea lui sa prinda viata. Al doilea, cine ar fi crezut ca un paharnic cazut in dizgratie ar fi legatura dintre Iosif si Faraon? Uneori, cele mai neprevazute situatii, persoane fara importanta din jurul nostru s-ar putea sa devina ajutorul lui Dumnezeu pentru pentru realizarea viziunii noastre.

Pentru simplu motiv ca te gasesti intr-o situatie imposibila nu inseamna ca nu esti in planul lui Dumnezeu si destinul viziunii tale este sfirsit. Pentru simplu motiv ca te gasesti “intr-o inchisoare”, nu inseamna ca nu te afli intr-un loc perfect intr-un timp perfect, nu inseamna ca nu esti in directia buna pentru indeplinirea viziunii tale. Pentru simplu motiv ca cel mai bun prieten al tau este un om respins, parca fara nici un viitor, nu inseamna ca nu ai legatura cea mai potrivita din partea lui Dumnezeu.

Indiferent unde te afli in clipa de fata, posibil sa fii in cea mai buna pozitie pentru a ataca “urcusul muntelui”, unde sa te intalnesti cu planul lui Dumnezeu pentru viata ta.

Dumnezeu iubeste vizionarii, visatorii care merg cu claritate si convingere inainte pentru indeplinirea visului. Cu ochii atintiti spre rezultatul final scopul lor in viata nu este altul decat a pune in viata viziunea primita si a o duce la bun sfirsit.

Un vizionar autentic este echipat cu potentialul si cu posibilitatile necesare. El este astazi plin de daruri pentru lumea de miine.

Un vizionar autentic este plin de Duhul Sfint si de Puterea in Cuvant care poate aduce eliberare generatiei de miine.

Un vizionar autentic este acel slujitor care poate face diferenta in jurul sau, care poate ameninta raul din lume si imparatia intunericului.

Aceasta face ca toata forta diavolului sa fie concentrata impotriva lucratorilor cu viziune, a visatorilor. Satana doreste sa omoare din start orice viziune, si incearca sa omoare fizic chiar pe vizionar. Biblia aminteste ca dusmanul cel mare vine doar sa fure si sa omoare. Toti cei care au curajul sa viseze, sa aiba vreo viziune, vor avea de-a face cu ura celui rau, cu insusi ura Satanei personal impotriva lor.

Dar cu toate acestea bine stiute, un slujitor adevarat trebuie sa fie un vizionar, un visator. Cu toate primejdiile si pericolele din toate partile, Dumnezeu inca planteaza viziuni si da vise in mintea si sufletul slujitorilor dedicati lucrarii Lui. Dumnezeu inca cheama in lucrare slujitori care sa nu se uite nici in stinga, nici in dreapta, care inteleg ca El este Dumnezeu al prezentului, pentru o lume a prezentului. Chemare lui Dumnezeu este pentru aceia care, impotriva celor care prezic un viitor lugubru si negru, vad posibilitatea nelimitata a luminii si gloriei Lui. Dumnezeu are nevoie de slujitori care, in ciuda pericolelor care pot aparea in viata de slujire, sa marturiseasca cum pot duce la indeplinire viziunea primita.

Poate plang uneori pana spre miezul noptii dar nu am sa tradez viziunea de la Dumnezeu pentru viata mea.

Poate pasesc uneori prin unele furtuni dar nu am sa parasesc directia visului de la Dumnezeu, plantat in duhul meu. Poate am sa merg uneori singur pe cale, dar voi ramanea credincios chemarii primate de la Dumnezeu. Chiar daca uneori sunt urmarit de ciinii de vanatoare ai iadului, chiar daca sunt in jurul meu zile senine sau zile innourate, chiar daca ma simt in putere sau slabit, nu voi putea niciodata abandona chemarea, visul, viziunea pe care Dumnezeu mi le-a incredintat.

Prin furtuna, prin batalii, prin durere, Dumnezeu va face pentru tine ce a facut pentru Iosif; nu uita ziua cand Iosif a stat in fata lui Faraon, al doilea in functie din tot Egiptul.

Ai curajul sa visezi!

Viseaza speranta acolo unde este nefericire…

Viseaza un miine plin de stralucire…

Viseaza vindecari, minuni, eliberari…

Viseaza innoirea si trezirea spirituala a comunitatii…

Viseaza despre venirea Domnului…

Viseaza incurajarea tinerilor si sprijinul adultilor…

Viseaza o lume fara droguri intre elevi si studenti…

Viseaza descoperirea medicamentului pentru SIDA, pentru cancer, pentru diabet…

Viseaza unitatea in Trupul lui Christos, in Biserica.

Habacuc 2:3: “Caci este o proorocie, a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit.”

va urma…SA FII MORAL