Cand “te trezesti” la Portile Cerului inainte de vreme, sau…avionul groazei!

Unii au intitulat ştirea: “zbor de coşmar”! Alţii i-au zis “spaimă în aer” sau “avionul groazei”. Puţin contează titlurile care se dau pe pământ.

Pe scurt. La ora 18.15 de la Roma trebuia să decoleze un avion al companiei Blue Air, cu destinaţia Bucureşti. După aproape o ora de stat în avion, pe la ora 19.40 am decolat. Am auzit un zgomot metalic neregulat şi la puţin timp o bubuitură. Motorul din stânga a luat foc. Fereastra mea era chiar în dreptul motorului avariat.

Pasagerii au început să strige. Mai ales că nimeni dintre personalul avionului nu spunea nimic. Teama noastră a fost că pilotul nu observase că motorul a luat foc. Unii s-au ridicat cu gând să meargă spre cabina pilotului.

S-a creat panică. Oamenii au început să strige:”vom muri!”. Strigau la pilot:”opreşte avionul”! În jur tinere, copii, plângeau.

Mai apoi vocea unui însoţitor de bord s-a făcut auzită. Ni s-a spus că pilotul a observat că motorul a luat foc şi că s-a întrerupt alimentarea cu combustibil. Incendiul s-a oprit. Am rămas într-un singur motor. Parcusesem o distanţă mică din momentul decolării.

Pilotul ne-a comunicat că vom ateriza de urgenţă pe aeroportul din Roma. Am luat altitudine. Am urcat cam până la 3000 de metrii. Avionul s-a întors spre Roma. De două ori am pierdut altitudine. Am căzut în gol.

Am aterizat. Oamenii au izbucnit în aplauze. De jur împrejurul avionului autospeciale pregătite pentru intervenţie. Nu a mai fost cazul.

Am coborât. Unii nu s-au mai urcat. Cei mai mulţi erau supăraţi pe Blue Air şi pe România. Un grup de tineri s-au îmbătat. Lângă mine o tânăra tremura ca frunză. Telefoane mobile peste tot. Oamenii povesteau ce li s-a întâmplat.

După 6 ore am aterizat la Bucureşti cu o altă aeronava. Rude, prieteni, s-au îmbrăţişat. Televiziunile filmau, căutau să ia interviuri. Va demara o anchetă pentru că avionul era nou şi în garanţie.

Aceasta este ştirea…!

Luni dimineaţă m-am trezit. Eram în garsoniera bisericii Muntele Sionului din Roma. Avusesem un vis care m-a marcat puternic. Fetele mele, Aniela şi Carina erau în camera alăturată. Pentru prima dată m-au însoţit în lucrarea lui Dumnezeu. Le-am chemat lângă mine şi le-am povestit visul:

Ajunsesem la poarta cerurilor. Acolo erau două intrări apropiate. Una era către rai şi una era către iad. Am observat că toţi oamenii care ajungeau acolo se îndreptau spre intrarea către rai. Însă acolo era un înger. Şi unii dintre ei erau aruncaţi spre cealaltă intrare care ducea spre iad. Am văzut o persoană cunoscută care a fost aruncată aşa.

Am înţeles atunci de ce Biblia spune că unii vor fi “aruncaţi în întuneric…”. Pentru că de fapt nimeni nu mergea spre iad. Toţi se îndreptau spre intrarea către rai.

La un moment dat îngerul de la poartă s-a îndreptat către mine şi mi-a spus:

”- Tu ce faci?.

– Eu i-am răspuns: nu cred că este timpul ca eu să fiu aici!

– Asta nu depinde de mine, mi-a spus el, ci de Dumnezeu. Am înţeles că trebuie să vorbesc cu Dumnezeu. Am vrut să îl întreb cum pot să Îl găsesc pe El, dar îngerul a plecat. Atunci mi-am amintit că nu trebuie să merg undeva că să Îl găsesc pe Dumnezeu, ci e suficient să mă rog ca El să vină. M-am rugat. Atunci un nor luminos a apărut şi în nor era un chip. Am vorbit:

– Cred că eu nu trebuie să fiu acum aici!

– Aşa este, mi-a spus. Dar vreau să îţi aminteşti că ţi-am dăruit viaţă.”

Am vorbit cu Aniela şi Carina. Le-am spus că eu cred că visul acesta însemna că trebuie să mulţumesc Lui Dumnezeu pentru că mi-a scăpat viaţa. Cu doi ani înainte am avut un accident de maşină teribil. Numai mâna Domnului m-a protejat. Atunci Dumnezeu printr-o descoperire mă înştiinţase. Credeam că semnificaţia visului era aceea de a nu uita să mulţumesc Lui pentru că mi-a dat viaţa.

M-am întâlnit cu Andreea. O tânără de la noi din biserică care urma să se întoarcă la Bucureşti cu acelaşi zbor ca şi noi. Împreună cu George, diaconul bisericii, şi Lidia soţia pastorului, am mers la un supermarket. Pe drum visul avut revenea continuu. Le-am povestit şi lor visul.

Pe la prânz ne-am întâlnit cu pastorul bisericii, Stelian Mag, care ne-a condus la aeroport. La prânz i-am povestiţi şi lui visul. A rămas pe gânduri.

Ne-am despărţit. Ne-am îmbarcat. Am decolat. Apoi avionul a luat foc. Copilele mele s-au speriat. Carina a început să plângă. Pentru o clipă am simţit fiorul morţii. O clipă de groază. Mi-am închipuit că din moment în moment avionul va exploda. M-am uitat la fetele mele şi mi-a părut rău că nu vor vedea mare lucru din viaţa aceasta. M-am gândit la Mina, la soţie, şi la faptul că va rămâne fără familie. Şi m-a luat frica.

Apoi mi-am amintit de vis. De faptul că Dumnezeu mi-a spus că nu era timpul să fiu la porţile veşniciei. De faptul că îmi dăruieşte viaţă. În fapt, a doua oară. Şi le-am spus fetelor să nu se teamă. Le-am amintit de vis. Au prins curaj.

O pace deosebită a coborât peste mine. Am simţit măreţia unui Dumnezeu care poartă de grijă. Am simţit că nu sunt o întâmplare. Că am preţ în ochii Domnului. L-am iubit. Am plâns la gândul că El îşi face timp să ne instiinteze. M-am rugat cu copilele şi i-am mulţumit. Încă sunt copleşit. Fiindcă Dumnezeu ne-a dat viaţă. Dar mai ales că ne poartă de grijă. Că este atât de iubitor încât ne vorbeşte. Nu ştiu cum să spun acest lucru în cuvinte. Mi-e teamă să nu Îl supăr. Dar ce bine e să ai un Dumnezeu care te iubeşte în acest fel.

Stau acum în faţa computerului şi nu ştiu ce să numesc vis şi ce să numesc realitate. Mai puternică decât incendiu, decât frică morţii, decât spaima familiei este recunoştinţa. Mai real îmi pare visul. Unde Dumnezeu mi-a transmis că nu a uitat. Că ştie. Şi că iubeşte. Sunt tare recunoscător că El are timp pentru fiecare.

Prieteni! Cerul e o realitate. Dumnezeu e viu. Să fim atenţi la decolare!

Intenţionat am lăsat numele pastorului şi al diaconului din Roma. La fel şi al Andreei din biserica Betel. Vă rog să mă iertaţi. Dar poate unii se vor îndoi. Fiţi vă rog nu martorii mei, ci ai Lui. În fond în toate aceste este vorba despre El. Despre Dumnezeu, iubitorul de oameni. Fii slăvit, Tată!

Florin Ianovici

Nu Te Opri!…sau, David si Ionatan

Astazi, 20 Martie 2016, la biserica Betel Bucuresti, Pastorul Florin Ianovici descrie ce inseamna ADAVARATA PRIETENIE, prietenie in…trei; pentru ca niciodata nu poate exista David si Ionatan FARA de Dumnezeu si IN Dumnezeu! 

Asa sa ne ajute Dumnezeu sa…fim!

Click pe linkul de mai jos si ascultati mesajul de azi dimineata si …. cercetati-va INIMA: daca in prieteniile adevarate VEDETI doar doi si nu trei, trebuie munca si…pocainta!

http://tinyurl.com/h9ch3ul

ⓒCopyright 2012-2016 by cornelilioi.com Toate drepturile rezervate.

Frate si…Pastor!!! (2) Coltul de Rai…

Familia care se roaga impreuna ramane impreuna, sau funia impletita in trei nu se rupe! In viata aceasta sunt principii puse in interiorul (minte, inima si suflet) nostru de insusi Dumnezeu. Respectand aceste principii, mergem inainte…si oricat s-ar involbura valurile in jurul nostru, mergem inainte in pace, pace care intrece orice pricepere! Asta nu va intelege niciodata cel rau, asta nu vor intelege niciodata slujitorii lui. 

Vedem ca de o vreme incoace, Pastorul Florin Ianovici este atacat intr-un mod agresiv, chiar salbatic as putea spune. Si nereactionand la aceste atacuri, si continuand sa traiasca cu pacea lui Dumnezeu in inima, atacatorii sai, parca turband, au inceput sa atace Familia Pastorului Ianovici. Si vor continua sa atace pana cand se vor sfasia intre ei, pentru ca pe cine protejeaza Dumnezeu, ei nu se pot atinge. Cainele in lant (si la oameni se numeste “lantul rautatii”) oricat ar latra la porumbelul care zboara deasupra, LIBER, in alta dimensiune decat a cainelui, nu va putea sa-i produca nici un rau….si cu cat porumbelul se inalta mai sus, cu atat cainele devine mai…TURBAT !!!

Ceea ce nu pricep acesti oameni (si pacat ca intre ei sunt si oameni care se cred lideri si pastori, oameni care ar trebui sa fie exemplu in mediul lor) este ca Familia Ianovici este Familia care SE ROAGA IMPREUNA!

Am sa marturisesc de unde stiu aceasta! ( In acest moment se impune o precizare: pana acum am vorbit despre Pastorul Ianovici si familia sa cu titulatura oficiala, de acum inainte voi renunta la orice titulatura, pentru ca intre prieteni ne chemam pe nume si actiunile viitoare care vor fi descrise s-au intamplat la nivel de prietenie, mai mult decat intre pastori sau frati.) 

Decembrie 2011. Eram in Romania pentru mai multe actiuni, printre care doua trebuie mentionate: prin bunavointa multor familii de credinciosi din Phoenix, duceam ajutoare financiare Orfelinatului din Bucuresti, Viata si Lumina.  Deasemenea urma sa participam in Beius la lansarea noului centru Ciresarii. 

In dupa-amiaza zilei de sambata, 10 decembrie, eram invitat in casa Familiei Ianovici, unde Florin si ai lui m-au primit cu toata caldura. Pentru intia oara ma intalnisem cu Mina si cu fetele, Aniela si Carina. Poate si din acest motiv stateam destul de aproape unii de altii, sa ascultam depanarile de amintiri si povestiri din viata noastra. Eram pe un fotoliu, si fetele foarte politicoase si sfioase stateau pe covor, turceste, una langa alta. Florin statea pe alt fotoliu si Mina, sa fie si dansa langa noi cat mai aproape, s-a asezat pe covor, in fata lui Florin si langa fete. Eram ca un cerc…….povesteam cum ne cunoscusem numai cu trei luni in urma cu Florin in mod miraculos… Divine Appointment… povesteam despre familia mea si cei doi copii care au murit foarte fragezi….Florin a inceput sa povesteasca despre tragedia din familia dansului cand i-a murit un copil, tot foarte fraged…incercam sa vedem asemanarile si paralelismele din viata noastra (mult mai multe decat se poate crede)….totul decurgea intr-o ambianta atat de intima si placuta…..

…..la un moment dat, parca direct din cer, a inceput sa rasune o melodie……fetele, coplesite de tristetea povestirilor noaste, au inceput aproape in surdina sa fredoneze un cantec, apoi Mina s-a alaturat lor……incepusem sa ne simtim deja plecati de pe pamant….fetele, mana in mana si cu ochii in lacrimi….Florin cu mana dupa umerii lui Mina….am inchis ochii intr-o emotie spirituala parca nemaintalnita pana atunci….si a urmat o alta melodie, si o alta, si o alta….si apoi melodia s-a transformat in rugaciune….rugaciune timida la inceput, dar apoi intensa…mai intensa…….

…..cand ne-am oprit si am deschis ochii, trecusera deja ore….trebuia sa ne despartim caci era aproape miezul noptii si a doua zi era duminica, si era biserica.

A fost o experienta unica…..prezenta lui Dumnezeu a fost atat de accentuata, incat pe drum pana la hotel nici eu si nici Florin nu am mai putut spune nici un cuvant. Stateam in masina cu ochii in lacrimi si parca ne-ar fi fost frica sa nu stricam acest miraj feeric creat in sufletul nostru…..la poarta, despartindu-ne, Mina si fetele au ramas in urma noastra la fel ca noi, tacute si inlacrimate.

Asta e familia Ianovici, astea sunt crampeie din viata de rugaciune a familiei Ianovici!

Asta e familia care e atacata si care cel rau crede ca o poate distruge? NICIODATA!!!

Pentru ca in aceasta familie domneste Dumnezeu, Pacea…..

Pentru ca aceasta famile este cu adevarat UN COLT DE RAI…..ambasada a cerului pe pamant!

CITESTE DEASEMENEA: http://cornelilioi.com/2016/02/18/frate-si-pastor/

 

 

Pastorul Florin Ianovici la Radauti…..

ANUNTUL ORIGINAL POSTAT PE SITE-UL BISERICII BETEL RADAUTI:

Va invitam vineri, 22 februarie, ora 19:00, la intâlnirea zonala a tinerilor Crestini din Bucovina, la Biserica Betel din Radauti. Invitati speciali sunt fratele Florin Ianovici, vicepresedintele Fundatiei “Ciresarii” si grupul Evangelion. Sambata, 23 februarie, intalnirea va fi de la aceiasi ora, cu aceiasi invitati la Marginea, la Oastea Domnului. 

Tema intalnirii va fi: “Nu doar un simplu lut”. “Cuvîntul vorbit de Ieremia din partea Domnului si care suna astfel: „Scoala-te si pogoara-te în casa olarului; acolo te voi face sa auzi cuvintele Mele!” Cînd m-am pogorît în casa olarului, iata ca el lucra pe roata. Vasul pe care-l facea n-a izbutit, cum se întîmpla cu lutul în mîna olarului. Atunci el a facut un alt vas, cum i-a placut lui sa-l faca. Si Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: „Nu pot Eu sa fac cu voi ca olarul acesta casa a lui Israel? zice Domnul. Iata, cum este lutul în mîna olarului, asa sînteti voi în mîna Mea, casa a lui Israel!” ^{Ieremia 18:1-6}

PROGRAMUL POATE FI URMARIT LIVE: http://betelradauti.ro/

Sarbatoarea Nasterii Domnului la Betel, Bucuresti…

In acest an Sarbatoarea Nasterii Domnului Isus m-a prins in Romania. Uneori lucrarea de misiune iti rezerva si acest fel de imprejurari dar Dumnezeu nu ramane niciodata mai prejos. Daca familia mea a acceptat aceasta situatie si au sarbatorit fara mine in Phoenix, familia Domnului m-a inconjurat cu dragoste si a incercat sa faca lipsa cat mai usor posibila. Familia Ianovici s-a ridicat peste orice asteptari si partasia cu dansii nu se va uita usor, daca se uita vreodata, ceea ce totusi este putin probabil sa se intample. Dumnezeu are oamenii Lui pe care ii foloseste minunat si ne arata ca si astazi sunt oameni care ce au pe buze au si in inima. Dumnezeu sa binecuvanteze minunata familie Ianovici si anul 2013 sa fie un an plin de impliniri si satisfactii in lucrarea la care sunt chemati.

Alaturi de cateva fotografii nemuritoare este adaugat si predica Pastorului Florin Ianovici din Seara de Ajun. Un mesaj plin de invataturi si provocari la o adevarata schimbare in viata de credinta.

Dumnezeu sa binecuvinteze toti cititorii si ascultatorii mesajelor postate pe acest blog.

Partasie cu familia Ianovici…..masa festiva la biserica.

 

O imagine frumoasa…..TOTI LUCRATORII BISERICII BETEL CANTAND O COLINDA PENTRU BISERICA  la inceputul programului

Biserica Betel de la balcon….

Pastorul Ianovici predicand: mesajul “Steaua lui Iacov” (predica intreaga mai jos).