SUS INIMILE SI CAPUL SUS!

Cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, pastorul Florin Ianovici a publicat urmatorul articol pe pagina sa de Facebook….

Sus inimile si capul sus!

1 Corinteni 16:13 “Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!”

In slujba bisericii primare se obisnuia sa se rosteasca crezul si apoi slujitorul spunea: ,,sus sa avem inimile”!

E nevoie de inaltime, de ridicare, e nevoie de o privire care sa imbartiseze orizontul nu sa tapeteze subsolurile. E nevoie de desprindere din inclestarea maruntisurilor care ne maruntesc inima, e nevoie de ridicare spre inaltul credintei.

Sunt prea multe subterane si prea multe dedesupturi in tarisoara aceasta. Prea multe hatisuri si increngaturi ne-au luat aerul din piept si ne-au inghesuit inima. Suntem intortocheati in ceea ce facem pentru ca nu parasim mlastina intereselor proprii.

Privim oblic pentru ca ne lipseste inaltimea si perspectiva. Suferim de prea mult cotidian, prea multa agresivitate, prea putina inaltime…! Nu vorbesc despre inaltimea inteleasa ca superioritate. Vorbesc despre inaltimea data de credinta, despre cetatea zidita pe stanca care nu poate sa ramana ascunsa.

Sus inima fara capul sus este un mare necaz. Sentimentalismul este o povara cand lacrimile nu sunt intelepte. E nevoie de lumina, de multa lumina adica de cuvintele Sfintei Scripturi citite cu dorul unui Icar care vrea mai mult decat septicul balcanic. 

Fiti cu inima sus si cu mintea la inaltime!

Romania inseamna romani, adica eu si tu! Mai bine inseamna mai sus, inseamna profunzimea celui ce desluseste intregul, a celui ce vede ansamblu, a celui ce este desprins dar nu nepasator. Hristos in noi, nadejdea slavei!

Sus inima si capul sus tuturor romanilor! 

La multi ani!

LA MULTI ANI, ROMANIA…..!

…….Pe Burebista l-au trădat oamenii de lângă el, pe Vlad  Țepeș l-a bătut Ștefan cel Mare (și l-am făcut sfânt pentru asta), pe Mihai Viteazul l-am trădat și nici nu l-am îngropat după ce i-am tăiat capul. Au făcut-o niște sârbi cucernici. Pe Horea, Cloșca și Crișan i-au trădat țăranii frumoși ai lui Coșbuc pentru 300 de lei. Apoi s-au dus să vadă cum îi ciopârțesc cu securile. Și pe Brâncoveanu l-am vândut la Istanbul.

Avem și istorie. Sabia lui Ștefan e la turci, tezaurul la Moscova, bogățiile bisericii la muntele Athos și intelectualii în America……..

…..Pe noi nu ne-a bătut nimeni, niciodată. Ne-am bătut singuri……

CITITI ARTICOLUL IN INTREGIME: http://www.ciresarii.ro/index.php/la-multi-ani-romania-vladimir-pustan/

RASPLATIRILE SLUJITORULUI…

din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

     Nici o pozitie sociala si nici o profesie nu-ti poate oferi o rasplatire de aceasi valoare ca si rasplatirile oferite slujitorilor adevarati a lui Dumnezeu. Ce poate fi mai maret decat sa vezi un betiv, care asculta mesajul tau, cade in genunchi si se roaga cu ochii plini de lacrimi, se ridica bucuros si pleaca acasa cantand de bucurie ca l-a intilnit pe Hristos?

     Ce poate fi mai maret decat sa vezi ca o familie aproape distrusa, cu copii devastati de durere, care alearga cu repeziciune spre divort este recuperata? Ce poate fi mai maret decat sa vezi cupluri venite la adunare certati si dupa predica auzita pleaca mina in mina de la altarul rugaciunii?

     Ce poate fi mai maret decat sa vezi baieti neinfrinati si fete cu toane, iubitori de droguri si alte patimi care Il primesc pe Hristos ca Salvator, care marturisesc pacatele si sunt eliberati?

     Ce poate fi mai maret decat sa vezi oameni opresati si depresati care gasesc bucuria in Hristos, li se lumineaza fetele si primesc Puterea Cuvantului in inimi?

     Ce poate fi mai maret decat sa vezi o inima indoliata, afectata de tragedie, care dupa predica sau incurajarea ta vine, iti ia mina si rosteste: “Mesajul tau m-a mangiiat si mi-a redat speranta. Nu stiu ce m-as fi facut fara acest cuvant astazi…”

     Ce poate fi mai maret decat sa vezi oameni incapabili si iresponsabili care sunt atinsi de Duhul Sfant, se integreaza din nou in societate si devin cetateni-model in comunitate?

     Ce poate fi mai de pret decat sa vezi o mama cu inima franta de durere ce se roaga pentru sotul ei, baiatul ei sau fata ei ani de zile si deodata inima ei varsa lacrimi de bucurie si fata ei straluceste din nou vazand pe cei dragi primindu-L pe Hristos in vietile lor?

     Ce poate fi mai presus decat sa te simti un instrument pe care Dumnezeu Il foloseste sa trezeasca un oras sau o natiune la adevar?

     Ce poate fi mai presus decat sa folosesti Cuvantul Lui Dumnezeu spre a aduce lumina si adevar in locurile cele mai intunecoase?

     Ce poate fi mai maret decat sa darami intariturile Satanei cu puterea Duhului Sfant?

     Ce poate fi mai pretuit decat sa ai un impact pozitiv asupra societatii impartind prin Cuvant dragoste cum a facut Isus?

     Da, chiar daca ai suferit, ai trecut prin greutati, adversitati, sacrificii sau persecutii, rasplatirile sunt mult peste ele. De ce?

     Pentru ca ai fost chemat de Dumnezeu! Tu esti slujitorul Lui, tu esti acela care face diferenta in jurul lui. Indiferent daca trebuie sa trezesti o biserica care doarme sau o natiune care doarme, indiferent daca trebuie sa ajuti un singur suflet in pragul mortii, tu esti chemat pentru a face diferenta.

     Poate citind aceasta carte ai realizat ca si pe tine diavolul a incercat sa te faca sa abandonezi slujirea. Vreau sa-ti spun ca tu nu poti abandona.

     Tu nu poti sa renunti!

     Eleazar a strans atat de tare manerul sabiei in mana incat la sfarsitul bataliei sabia era lipita de mana lui. Carnea miini lui era intiparita pe manerul sabiei iar sabia facea parte comuna cu mana lui Eleazar. A strans atat de tare sabia pana cand si sabia l-a strans pe el inapoi.

     Aceasta este calea slujirii adevarate! Multi parasesc lucrarea slujirii in fiecare an. Poti sa ma asculti ce iti voi spune prietenos si cu multa compasiune? Eu nu cred ca oamenii chemati in slujire de Dumnezeu pur si simplu pot parasi slujirea. Este un timp cand tu imbratisezi chemarea   dar vine si timpul cand chemarea te imbratiseaza pe tine. Nu poti sa te mai desparti de ea.

     Intr-o anumita situatie Isus ii intreaba pe ucenici o intrebare foarte arzatoare, dupa ce multi din ucenicii Sai L-au parasit: “Voi nu vreti sa va duceti?” Ei au replicat simplu: “Doamne, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice.” (Ioan 6:67-68).

     Lasa-ma sa-ti spun doua povestiri, fiecare despre chemarea Lui Dumnezeu, fiecare despre puterea deciziilor luate. Prima este despre un renumit si de succes slujitor al lui Dumnezeu. Inainte de chemarea in slujire a fost casatorit cu o femeie provenita dintr-o familie bogata. Dupa chemarea sa in slujire si acceptarea lucrarii de slujire, sotia lui a divortat pe motiv ca nu poate fii casatorita cu un lucrator crestin. Superiorul sau direct i-a zis ca nu poate fii in slujba lui Dumnezeu si sa fie divortat, asa ca si-a redirectionat viata devenind un om de afaceri de mare succes.

     Cu cateva luni inainte sa moara, acest om a impartasit cu mine regretele adanci care le purta in inima. El a simtit chemarea reala spre slujire a lui Dumnezeu dar, in lacrimi povestea, s-a simtit urmarit toata viata de decizia care a facut-o renuntand la a fi slujitorul lui Dumnezeu.

     A doua este povestea Marthei Jane Woodard, mama sotiei doctorului T.L.Lowery. La varsta de 90 de ani s-a pensionat ca slujitoare a Domnului. Inainte de moartea ei la 91 de ani, regreta decizia facuta cu un an in urma cand s-a oprit din lucrare. Fata ei, Mildred a intrebat-o: “Unde ai fi lucrat din moment ce te-ai pensionat de la biserica?” la care, aceasta femeie pretioasa, inca cu dorinta de slujire pe fata a replicat: “La colturile strazii. Strazile au colturi peste tot in Columbus, Georgia.”

     Doua chemari identice pentru slujire. Doua directii opuse ca practica. In pragul mortii, amandoi inca simteau ecoul chemarii la slujire. Pentru unul, raspunsul era o mare tristete, sentimentul esecului. Pentru celalalt, determinarea inca vie spunea: “Da, Doamne, eu sunt slujitorul Tau.”

     Intrebarea mea pentru tine este: “daca te retragi din slujire, unde vei merge?”

     Chemarea la slujire s-a intiparit in tine si nu poti s-o lasi.

     Daca eu as renunta sa mai predict, unde m-as duce si ce as face?

     Sa conduc o masina de taxi?

     Sa vand masini sau proprietati?

     Sa joc golf in fiecare zi?

     Sa merg la pescuit sau vanatoare?

     Sa-i fac viata mizerabila sotiei si sa ajung la divort?

     Nu pot sa renunt! Apartin chemarii la slujire si nu pot sa renunt.

     Cand fiecare suflet va fi salvat, cand fiecare credincios va fi vindecat, cand fiecare descurajat va fi intarit, cand fiecare inima franta va fi mingiiata, atunci poate ma voi opri; dar acum nu pot.

     Eu sunt slujitorul Domnului.

     Deasemenea tu nu poti sa renunti. Din motive de sanatate sau alte motive poate sa-ti redirectionezi misiunea, de la o forma de slujire la alta forma de slujire, dar nu poti sa iesi din slujire. Tu nu poti sa abandonezi lucrarea. De ce?

     Pentru ca esti slujitorul Domnului.

     Pentru ca faci diferenta in jurul tau. 

 va urma….Concluzii

SA TE INGRIJESTI DE FAMILIE…

din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

     Ar parea sa fie multe neintelegeri cu privire la relatia si responsabilitatea slujitorului crestin si familia sa. Fiecare credincios, mai ales slujitorii, trebuie sa inteleaga ca relatia cu Dumnezeu este primordiala iar toate celelalte vin dupa. Noi trebuie sa cautam mai intii Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea (Matei 6:33). Nimic si nimeni nu trebuie sa aiba posibilitatea sa ne desparta de Dumnezeu si nici sa impiedice relatia cu El.

     Bazat pe acest fapt, atat de multi cred ca sunt “casatoriti” cu Biserica lui Hristos si uita prioritatile si responsabilitatile pe care Dumnezeu i le-a incredintat in privinta propriei familii.

     Familia este prima institutie creata de Dumnezeu pe acest pamant. “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup” (Genesa 2:24).

     Dumnezeu a folosit familia ca un exemplu in ce priveste relatia Sa cu Israel. El a declarat: “caci Facatorul tau este barbatul tau: Domnul este Numele Lui, si Rascumparatorul tau este Sfantul lui Israel. El se numeste Dumnezeul intregului pamant” (Isaia 54:5). Pavel spune in Efeseni 3:15: “…din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant”, iar in Osea 2:2, Dumnezeu vorbind despre pacatele spirituale ale Israelului, spune: “…caci nu este nevasta Mea, si Eu nu sunt barbatul ei!”

     2 Corinteni 11:2: “Caci sunt gelos de voi cu o gelozie dupa voia lui Dumnezeu, pentru ca v-am logodit cu un barbat, ca sa va infatisez inaintea lui Hristos ca pe o fecioara curata.”

     Apocalipsa 19:7: “Sa ne bucuram, sa ne veselim, si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregatit…”.

     Efeseni 5:25, 28-29: “Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea….

Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi.

Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos Biserica”.

1 Corinteni 7:3: “Barbatul sa-si implineasca fata de nevasta datoria de sot; si tot asa sa faca si nevasta fata de barbat.”

     Cand noi vom intelege accentul pe care Dumnezeu il pune pe relatia dintre sot si sotie, abia atunci vom intelege pe deplin punctul de vedere al Lui Dumnezeu in relatia Sa cu Israel si relatia dintre Hristos si Biserica. Biserica este o familie mai mare. Familia este o biserica in miniatura. Dumnezeu asteapta ca slujitorul Sau sa fie plin de afectiune, de iubire, cu grija pentru cei dragi, sa ofere toate cele necesare, sa protejeze familia la fel cum El face Trupului lui Hristos. Slujitorul numai asa poate sa-si faca indatorirea fata de familie, luindu-L ca exemplu pe Dumnezeu. Slujitorul care se aprovizioneaza numai cu cele necesare firii si neglijeaza asigurarea nevoilor spirituale a familiei, nu-si face datoria fata de familia sa. Sotia si mama care lucreaza cu sarguinta numai la biserica dar ignora datoriile in casa, nu se ingrijeste da familia incredintata.

     Nimic nu-i mai placut decat un sot si o sotie care-si vad menirea in a trai planul lui Dumnezeu in vietile lor. Aceasta este unitatea spirituala adevarata. Asa cum ne ingrijim de relatia noastra cu Dumnezeu prin comunicare (rugaciune), prin intelegere (Cuvantul Sfant), cu grija, la fel trebuie sa avem si o ingrijire permanenta pentru familie.

     Cand copiii apar in familie, creste si nivelul de responsabilitate incredintat parintilor, incepand de la Adam si Eva; si dupa cum slujitorii lui Dumnezeu sunt raspunzatori inaintea lui Dumnezeu de slujirea lor, la fel de raspunzatori sunt si pentru datoria de tata. Dumnezeu nu se asteapta ca slujitorii Sai sa-si adandoneze indatoririle fata de familie. Normal ca relatiile inter-umane sunt mai prejos decat responsabilitatile slujirii dar aici nu intra raspunderea ca parinte si sot. Dumnezeu Insusi ne-a incredintat aceasta raspundere speciala: familia.

     Isus merge pana intr-acolo incat spune ca un om (deci si un slujitor) care nu se ingrijeste de familia sa este mai rau ca un necredincios. Ce inseamna aceasta ingrijire? Eu cred ca include: ingrijire spirituala, mintala, emotionala, psihologica, materiala si financiara.

     Slujitorul adevarat al lui Dumnezeu trebuie sa vada ca toate aceste nevoi sunt implinite in familia sa. Pentru aceasta, el trebuie sa petreaca timp cu familia, trebuie sa-si educe familia in invatatura lui Isus Hristos, sa fie un exemplu conform invataturii Scripturii pentru familia sa, sa fie dascal si invatator pentru familia sa care sa creasca cu o asemenea dragoste in inimi pentru Hristos incat Dumnezeu sa gaseasca placere si sa primeasca laude si bucurie de la vietile lor.

     In contextul dragostei noastre pentru Dumnezeu trebuie sa fie si dragostea noastra pentru propria familie. Dragostea aratata Lui Dumnezeu trebuie reflectata in dragostea pentru sotie, pentru copii, pentru parinti.

     Dragostea si dedicarea Lui Dumnezeu fata de noi trebuie sa fie aratata in dragostea noastra pentru cei incredintati noua de Dumnezeu.

 va urma….Rasplatirile Slujitorului

Pastor Commits Suicide While Congregation Waits for Him to Preach

Rev. Teddy Parker, 42, of Macon, Ga., died of a self-inflicted gunshot wound in the driveway of his home while his 800-member church and his family waited for him to show up to preach on Sunday morning. Parker was pastor at Bibb Mount Zion Baptist Church in Macon and a father of two.

“It’s hard to be honest. It’s difficult for some preachers to be honest. Every pastor needs a pastor to kind of lead and guide them. But it’s hard for us to really find that relationship because often pastors are trying to compete with or cremate you. And so it’s difficult to find camaraderie.”

READ FULL ARTICLE: http://tinyurl.com/mfmn2rl 

LUPTA CU INERTIA…..de Nicolae Geanta

“Trăim într-o societate în care prea mulţi nu sfârşesc cu happy-end. Unde, foarte, foarte mulţi se dau bătuţi. Familii tinere eşuate, avorturi, divorţuri, suicid, biserici care se închid. La început scântei, flăcări, dinamism. Apoi, tăcere…  O lume înfrântă. A oamenilor cu capul plecat. Şi cu spinarea cocoşată. Preoţi ce fac slujbe în biserici goale. Pastori puşi în ţarc de către comitete de soţii, de biserici, de fraţi. Creştini ce nu-L mai vestesc pe Isus, pentru că de ani întregi nu s-a mai pocăit nimeni. Biserici fără seri de evanghelizare, cu predici sterpe şi cântări pe trei beregăţi. Oameni ce nu se mai roagă pentru bolnavi, nu-şi mai binecuvântează copiii. Şi unii nu mai cred în darurile Duhului Sfânt. Creştini ce-au lăsat armele-n rastel. Neutilizate, sunt pline de rugină… Cum să mai tragă, cum să mai ocheşti cu ele?

”Pământul nu-i numai un câmp de luptă între bine şi rău, între Dumnezeu şi satana, ci şi între somn şi nesomn, între întinsul pe saltele comode şi întinsul pe crucea Golgotei”, scria Dani Surducan. Creştinii au de luptat pe toate fronturile. De la est la vest, din nord în sud, duc un „război nevăzut”, cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul. ”Nu cu carnea, ci cu domniile, cu căpeteniile, cu stăpânitorii întunericului”, cum zice Sfântul Apostol Pavel. Cu diavolii, cu plăcerile, cu ispitele, cu secularismul, cu ateii. Cu mândria, cu egoismul, cu ura, cu nepotismul, cu predicile searbăde, ”cu capetele-nguste şi inimile seci”, vorba lui Eminescu.

Nelegiuirea nu a ieşit la paradă cu papuci de casă şi nici legată cu sorţ în faţă, ca o baby-sitter. Ci, cu panzere ce trec prin zid şi sârmă ghimpată. Avem de luptat cu moda, dar şi cu nesmerenia, cu necititul Bibliei, dar şi cu Internetul, cu lenea, dar şi cu lăcomia, cu Moş Crăciun, dar şi cu Iepurele de Paşti, cu minciuna dar și cu nepăsarea, cu mândria dar şi cu ruşinea, cu cei ce moţăie-n strana bisericii dar şi cu cei ce se-mpotrivesc (cu contriştii, cu cusurgii prin vocaţie), cu falsa performanţă dar şi cu falsa cultură…

Biserica nu poate îmbrăca liniştită pijamalele apoi să tragă jaluzelele şi cu perna sub cap să cadă-n contemplare, în timp ce dracu’ îşi face de cap afară, zvârlind în tineri cu etnobotanice, seringi, ţuică, bere gratis, manele, reviste porno, vopsele, blugi rupţi, Halloween şi Valentine’s day. Dacă va aţâpi pe perna cu miresme de rai fals, trezirea din somn va fi asemeni experienţei unui candidat la Cotroceni, care s-a culcat preşedinte şi s-a sculat prostănac. ”Somnul raţiunii naşte monştrii”, spunea Goya.

Sinospsis-ul de faţă, nu îşi propune să arunce gloanţe savante şi ghiulule intelectuale, căci cu ciocanul logicii nu poţi fărâma inimile de piatră. Am scris cu dragoste, am scris cu pasiune, am scris c-o niagară de mânie sfântă, deoarece, din spatele tranşeelor, văd cum pe mijlocul străzii, geniile nefaste ale „lumii fără Dumnezeu” suflă ameninţare. „Luptaţi să nu ajungeţi în mână la vrăjmaş / Şi-ajunge, nu-i daţi sprijin în lupta lui vicleană, / Păstraţi-vă şi scutul şi spada de ostaş / ’nălţând solia sfântă, şi-n tabăra duşmană!” (Traian Dorz).

Biserica să coboare din paturi. Lupta se dă în arene!”

 

 “Aştept o biserică în care fraţii să nu mai stea unul aici, şi altul… hăt-colo, învăluiţi în dragoste de arici. Fiindcă aricii, şi când se iubesc, tot se înţeapă.

Aştept o biserică în care credincioşii să nu se mai ghideze după cum le dictează spiritul epocii, căci moravurile se domesticesc, însă desprind declinul spiritului ecleziastic.
Aştept o biserică în care Comitetele să nu mai fie „asociaţii familiale”, fiindcă Dumnezeu în cer strigă la catalog doar fiii, nu şi nepoţi.
Aştept o biserică fără Hopa-Mitică. Altfel, unii vor trage sforile, ceilalţi vor dansa.
Aştept o biserică în care copilul săracului să nu mai vină cu teneşii rupţi şi tricoul ciuruit la liturghii, în timp ce garderobele surorilor „cu mână”, se schimbă în fiecare sabat.
Aştept o biserică în care la sfârşitul predicii fraţii să n-o mai taie ghiulea la maşini. Pentru că parcarea nu-i costă nimic. Dar nici zâmbetele ce-ar putea să le ofere.
Aştept o biserică în care, după program, fraţii să se-mbrăţişeze, să-şi strângă mâinile să se sărute, să se mărturisească. Căci confesionalul de azi a ajuns treptat ca ghilotina de descărcare a conştiinţei în faţa unui funcţionar ce nu înţelege dramele ce-i ajung la urechi.
Aştept o biserică în care fraţii să nu se mai certe dacă Masa Domnului se ia cu pâine dospită sau nedospită. Pentru că nu compoziţia pâinii o are în vedere Dumnezeu la Cină, ci curăţia cugetelor ce vin să se-mpărtăşească împreună cu El.
Aştept o biserică în care fraţii din dispora să-şi neglijeze mai puţin adunările natale. Pentru ca atunci când se vor întoarce, să nu mai fie întâmpinaţi cu preşuri, sobe care scot fum, scaune care scârţâie şi becuri chioare, iar dânşilor să nu le mai placă.
Aştept o biserică în care pocăiţii să nu mai migreze, deoarece tradiţiile impuse de cei ce conduc slujbele au uscat atmosfera sfântă,
Aştept o biserică în care fraţii să nu se mai ostenească în lucrări telurice, ci la rugăciuni. Fiindcă pe diavol nu-l sperie transpiraţia noastră, ci rugăciunea.
Aştept o biserică în care să nu mai fiu „ars” ori pălmuit de fraţi. Pentru că oricât de groşi aş avea obrajii, asprimea loviturii îmi zdruncină rărunchii. Şi (poate), credinţa.”

http://librariaciresarii.ro/product/lupta-cu-inertia-nicolae-geanta/

GREAT EXPECTATIONS…….

Each of us has etched in our minds a very personal picture of where we want to be at age 30, 40, 50, 60. Our images are drawn with the greatest of expectations. However, sometimes our plans and expectations fall short of picture perfect. How do we construct and adopt realistic, yet GREAT, expectations? 

In this series, we’ll take an in-depth look at expectations in marriage, friendships, the marketplace, and our communities.

1). Great Expectations: MARRIAGE

Dr. Don Wilson  on 03 November 2013

Watch Here: Download Now

2). Great Expectations: FRIENDSHIP

Dr. Mark Moore on 10 November 2013

Watch Here: Download Now

When no more “Fight” is left in you, just…Stand!!!

Wonderful message delivered by Pastor Loran Livingston on October 27, 2013.

http://tinyurl.com/nzah8uq