…şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim…

Postat de Pastorul Florin Ianovici pe pagina de Facebook:

“Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

În Ierusalim Isus a fost răstignit. I-a fost dor de Ierusalim dar Ierusalimul l-a respins. Acolo trebuie căştigată lupta. Acolo, unde ai primit rănile trădării, rănile aşteptărilor înşelate, locul iubirii refuzate…!Şi nu poţi birui fără puterea Mângăietorului, a Celui care îţi dă puterea de a ierta, de a iubi chiar şi atunci când ei te îngroapă.
Cuceriţi Ierusalimul!

În Iudeea Isus a fost respins ca Învăţător. Au căutat să îl ucidă cu pietre pentru că L-au socotit hulitor.Acolo trebuie căştigată lupta. Cuvântul lui Dumnezeu nu este negociabil. Steagul Scripturii trebuie purtat cu orice preţ.Şi nu poţi fără Duhul Adevărului a cărui ungere te va învăţa toate lucrurile. Şi iţi va da puterea mărturisirii cu orice preţ.
Cuceriţi Iudeea!

În Samaria a însetat. Dar nu Şi-a răcorit sufletul. Cearta oboseşte şi usucă. Cea mai urâtă ceartă este cea religioasă.Suntem diferiţi şi ne plac lucruri diferite. Unii iubesc un gen de muzică, alţii alt gen. Unii se roagă cu voce tare alţii în şoaptă. Doar Duhul Sfânt ne uneşte, doar Duhul Sfânt ne face închinători , doar focul Duhului Sfânt ne aprinde.
Cuceriţi Samaria!

La marginile pământului ne aşteaptă El. Să ieşi din felul tău de a fi, din confortul tău, din zona ta de siguranţă şi să atingi marginile pământului de dragul Lui. Marginile pământului nu înseamnă întotdeaună să mergi ci uneori înseamnă să stai pe loc şi să rezişti presiunii lumii. E tot o margine…! Trăiţi pentru El, alergaţi pentru El. Dar nu o poţi face făra de puterea Duhului Sfânt care te scoate din odaie şi te aduce în faţa mulţimii.
Cuceriţi marginele lumii!

https://www.facebook.com/florinianovici/posts/354765617922839?

La multi ani Vladimir Pustan!

http://crestintotal.ro/2012/05/29/la-multi-ani-vladimir-pustan/#more-43124

Vladimir Pustan, maratonist printre pietoni

Dumnezeu să vă facă să fiţi universul ascuns în omul care leagă cuvintele de Cuvânt, gândurile de alte Gânduri, iubirea de Iubire şi speranţa de Cer. Să rămâneţi sensul giratoriu al bisericilor încadrate haotic în doctrine. Hristos să facă mesajele dvs ca nişte frânghii care leagă stejarii seculari de oamenii bătuţi de tornadele vieţii, ca o mireasă legată de un mesteacăn tânăr, un vis de tâmpla miresei, o mirare de privirea ei. Dar, şi trompeta de război care aminteşte că de sus vine puterea.

 
Duhul Sfânt vă ţină totdeauna îmbrăcat cu mantaua cuvintelor explozive. (Va fi de ajuns un foc de inimă şi totul se aprinde în miriştea sufletului, apoi trezeşte din tranşeele somnului soldatul de plumb). Vă urăm sănătate “Cireşarule unu” al României, care aşeazaţi vidul în forme colorate! Să fiţi punct luminos, atât pentru călăuzirea sufletelor, cât şi pentru libertatea dezvoltării omeneşti!
 
Vă mulţumim pentru că ne modelaţi frate Vladimir! Ajutorul dvs e mai mult decât un sărut pe buze! Îi mulţumin Domnului că dacă a dat pe Mozart Vienei, a dat şi pe Vladimir Pustan României. Muzica dvs zideşte profund biserica!
 

Ca să scri despre Vladimir Pustan, mai întâi trebuie să-ţi fâlfâie îngerii. Pentru că peniţa, tastele sau cuvintele sunt insuficiente. Ele trebuie să exprime pur şi simplu viaţă. Dar o viaţă trăită numai pe culmi. Şi între flori şi spini.

Vladimir Pustan este unul din păstorii momentului în România. Şi nu numai pe aici. Simpla prezenţă a sa pune în mişcare fluvii imense de tineri. Ori păduri de bătrâni, verzi, plini de suc şi cu sânge de sfinţi. Frate cu toţi fraţii, păstorul din Beiuş umple la refuz nu numai bisericile penticostale, baptiste sau creştine după Evanghelie, ci este iubit mult dincolo de porţile lor, la ortodocşi, catolici ori reformaţi. Unde predică destul de des. Şi foarte bine. E bun orator. Şi bine argumentat. Cuvintele sale sunt picuri de miere. Ecologice pentru suflet. Sunt balsam pentru răniţi. Până şi bisericile îşi scot binecrescutele turle ca să îl salute. Iar auditoriul se-nalţă pe vârful picioarelor să-l îmbrăţişeze, să-i şteargă o lacrimă cu colţul basmalei, ori să-l sărute. Până şi săracii Beninului îl binecuvântă.

Conduce din 2003 ani o fundaţie, un post de radio, o editură, şi o trupă. Toate cu numele de Cireşarii.

Profesor de litere, teolog cu inima, doctor în filosofie, scriitor ori poet, sunt numai câteva dintre atributele păstorului care face diferenţa între pietoni şi maratonişti pe calea crucii. Dacă predicile sale înlătură moluzul cioplit în inimile de piatră, iar poeziile sunt giuvare care împodobesc cu belşug pomul sufletului, cărţile sale te fac să înţelegi că dumnezeirea nu-i ceva amorf. Scrie cu patosul cu care vorbeşte. În public, la radio, la televiziuni sau pur şi simplu în piaţă ori în tren.
Pelegrin spre Ţara Eternă, este mai mult musafir pe acasă. Pentru că deplasările sale, continue şi lungi, au ţesut un păienjeniş intens în spaţiul danubiano-pontic. Care se întinde până spre Mediterana sau Atlantic. Şi asta pentru că fratele Vladimir are sentimentul cerului. Acţionează continuu, lăsând deoparte lenea contemplării. A înţeles că astăzi timpul nu mai are infinita răbdare din trecut. Iar noi, „locuitorii acestei secunde/nu suntem decât un vis de noapte zvelt/cu o mie de picioare, alergând oriunde”, cum spunea poetul Nichit Stănescu. Şi numai spre Dumnezeu nu, îndrăznesc să afirm eu. De aceea, păstorul Pustan e trâmbiţa Domnului care provoacă poporul. Şi cere sfinţirea.
L-am văzut uneori trist şi îndurerat. L-am văzut în spatele scenei Cireşarilor în genunchi, plângând tot timpul cât Florin Ianovici a predicat. Dar nu cu lacrimi de actor, şi nici de ceapă. L-am văzut cum îmbrăţişează pe cei pe care lumea îi consideră looseri. I-am citit editorialele pe blog. Şi-am îneles că pentru acest sfânt, scrisul este o terapie. I-am simţit mâna caldă pe umeri. Şi dulceaţa vorbele de duh.

Am văzut că nu se vaită. Deşi poverile sunt mari. Şi grele. Nu vorbeşte de rău pe alţii. Chiar dacă nu puţini sunt aceeia care îl pândesc cu dinţii rânjiţi. Sau cu săbiile ascuţite. Cu două tăişuri. Ăştia mă fac să cred că în biserici creştinii sunt ca şvaiţerul: unii văd găurile iar alţii văd brânza. Însă noi vrem să fim sătui. Mereu. Este spontan. Exclude talibanismul faţă de alte culte.

Vladimir Pustan un bun om de echipă. E prietenos, glumeşte, strange mâna poporului. Este fără fasoane, fără complexe, fără mirajul prestigiului ori al carierei. Lăngă el, spunea fratele Florin Ianovici nu poţi dormi. Ori pleci ori te consumi ca lumânarea. Prin urmare, cred eu, Nicolae Geantă că Vladimir Pustan trebuie multiplicat. Cu pastori ca el, bisericile din România ar trece mai uşor prin criză. Şi ar avea un drum mai lesne spre cer.
Nu e meritul său că este cine este. Iar ce am scris nu sunt sofisme. Şi nici lirice exagerări. Nu eu îl înalţ. Nu eu îl apăr. Ci Domnul Hristos. Pentru că este model de perseverenţă, de loialitate şi de dedicare, Stăpânul care l-a creat, l-a şi înălţat. Atât de mult că noi suntem lăstuni pe lângă el. Pentru că azi este ziua sa de naştere, nu-i urez doar La mulţi ani! Fiindcă păstorul din Apuseni va trăi veşnic. În cer, la masă cu Mielul Lui Dumnezeu!

La mulţi ani fratele meu! Să aveţi hainele albe întotdeauna şi untdelemnul să nu vă lipsească de pe cap!
Ştiu, veţi trăi veşnic!

NicolaeGeantă&ŞcoalaCireşarii
De Nicolae GEANTĂ la nicolaegeanta.blogspot.com

Nu mai astepta sa se schimbe lumea

This article was posted on May 29, 2012 by  

În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos şi dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani. Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine. Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

http://neclintit.com/2012/05/29/nu-mai-astepta-sa-se-schimbe-lumea/

Al doilea semn al apostaziei: schimbarea/alterarea Evangheliei

Posted on mai 29, 2012 BY SARIVAN CIPRIAN

Al doilea semn al apostaziei priveşte mesajul central al creştinismului, Evanghelia. Mesajul Evangheliei este fundamental şi hotărâtor pentru o adunare, din următoarele motive:

1. Evanghelia este instrumentul folosit de Duhul lui Dumnezeu în naşterea din nou (Iacov 1:18; 1 Petru 1:23; Romani 1:16; 1 Corinteni 1:21). Duhul lui Dumnezeu nu regenerează pe nimeni fără auzirea Evangheliei (Romani 10:13-15; Fapte 4:12). Proclamarea Evangheliei ne este poruncită de Domnul (Matei 28:18), căci acolo unde nu este Evanghelie, nu este nici mântuire.

O evanghelie coruptă nu va fi folosită de Duhul lui Dumnezeu în naşterea din nou, pentru că prezintă un Cristos fals sau deformat şi o imagine greşită despre jertfa Sa şi despre har.

O evanghelie falsă nu va produce o mântuire adevărată, ci doar o imitaţie a experienţei autentice şi multă confuzie.

2. Toate învăţăturile şi practicile creştinismului sunt derivate din Evanghelie şi toate se găsesc în ea sub formă de embrion. Învăţăturile despre perfecţiunea şi dumnezeirea lui Isus Cristos, despre căderea omului, despre păcat, jertfă, îndreptăţire, iertare, pocăinţă, credinţă, har, viaţa veşnică şi judecata viitoare, toate acestea şi chiar mai multe se găsesc condensate în aparent simplul mesaj al Evangheliei.

O corupere a mesajului Evangheliei va avea consecinţe drastice asupra celorlalte învăţături şi practici. O deviere mică la început de drum va însemna o abatere mare la finalul său. O mişcare de doar câţiva milimetri a mâinii trăgătorului va duce la o ratare a ţintei cu mai mulţi metri. O schimbare aparent neînsemnată a unei părţi a Evangheliei va duce la schimbări mari în învăţăturile ce se regăsesc în ea.

Nu este de mirare, deci, că Evanghelia adevărată este atacată şi falsificată, deoarece succesul atacului ar însemna o deformare atât de mare a creştinismului, încât trăsăturile sale iniţiale s-ar pierde în întregime.

Atacul asupra Evangheliei este unul dublu: schimbarea mesajului şi schimbarea metodelor de evanghelizare.

http://sarivan.wordpress.com/2012/05/29/2139/

Din nou acasa….! / Home, sweet home….!

Din nou acasa!

Dupa o perioada destul de indelungata iata-ma din nou acasa! Este frumos sa calatoresti, sa vizitezi diferite locuri si oameni, sa te intalnesti cu prieteni vechi dar si noi, cunostinte din copilarie, dar este extraordinar sa fii din nou acasa!

A fost deosebit timpul petrecut la Bucuresti in compania familiei Pastorului Florin Ianovici si intilnirile avute cu personalul dar si orfanii din cadrul fundatiei Viata si Lumina; a fost deosebita partasia simtita in timpul inchinarii cu fratii si surorile bisericii Bethel Bucuresti. Chiar as recomandata din toata inima tuturor care vizitati Romania sa vizitati si aceasta biserica. Se merita, dar este extraordinar sa fii din nou acasa!

Am retrait clipe de bucurie in Radauti, orasul unde am vazut lumina lumii si unde am copilarit, orasul unde am invatat si unde am cunoscut-o pe Coca, cea care avea sa-mi devina sotie; m-am bucurat din nou cu fratietatea bisericii Maranata, biserica de unde am plecat acum 21 de ani, in noua cladire inaugurata luna trecuta; am plans impreuna cu comunitatea din Radauti, mai ales cu cei din biserica Betel, unde o tanara de 29 de ani a trecut la Domnul in urma unui accident groaznic; am petrecut clipe de neuitat cu toti cei intalniti, dar este extraordinar sa fii din nou acasa!

Si daca toate aceste satisfactii ni le creaza casa acestei lumi trecatoare, ce vom simti cand vom ajunge cu adevarat ACASA?

Pastor Andy Stanley Responds to Questions Over Homosexuality Stance

By Stoyan Zaimov , Christian Post Reporter

Pastor Andy Stanley recently left some Christians questioning his stance on homosexuality after preaching a message on grace and truth that included an account of a gay couple last month. He told The Christian Post he may issue a statement in the near future.

  • Andy Stanley
    (Photo: North Point via The Christian Post)
    Pastor Andy Stanley preaches at North Point Community Church in Alpharetta, Ga., March 11, 2012.
    The sermon in question was delivered on April 15, titled “When Gracie Met Truthy.” While preaching on the tension between grace and truth (“the truth is ‘you’re a sinner,’ and the grace is ‘I don’t condemn you’”), Stanley told the story of a divorced couple who formerly attended North Point together. They separated after the woman’s husband began a same-sex relationship with another man, who was still married to a woman.

The man and his partner wanted to serve as volunteers at the church, but Stanley explained that the two men were committing adultery since one of them did not finalize his divorce yet and thus could not serve as volunteers.

The “messy” story, as Stanley described it, ends with the gay couple, the first man’s ex-wife and their child, as well as her new boyfriend and his child from another relationship, all coming together to worship together at a big service at North Point Church. The pastor refers to them as an example of a modern day family. Christians, he said, are called not only to hold on to the truth, but also to grace which includes forgiveness and love.

That message prompted a few Christian leaders, including Dr. Albert Mohler of The Southern Baptist Theological Seminary, to ponder whether Stanley was condemning only adultery and not homosexuality.

“Stanley clearly and repeatedly stressed the sin of adultery, but then left the reality of the homosexual relationship between the two men unaddressed as sin,” Mohler wrote on his blog this week. “To the contrary, he seemed to normalize their relationship. They would be allowed to serve on the host team if both were divorced. The moral status of their relationship seemed to be questioned only in terms of adultery, with no moral judgment on their homosexuality.”

Dan Delzell, pastor of Wellspring Lutheran Church in Papillion, Neb., also commented that Stanley seemed to send “mixed messages.”

Both Mohler and Delzell are hoping the Georgia pastor will clarify his stance and “affirm the biblical declaration of the sinfulness of homosexual behavior, even as he preaches the forgiveness of sin in any form through the death and resurrection of Jesus Christ,” as Mohler stated.

http://global.christianpost.com/news/pastor-andy-stanley-responds-to-questions-over-homosexuality-stance-74262/

By cornelilioi Posted in Diverse

MANDRIE poleita cu …smerenie!

Posted on 3 mai 2012 by Petrica Moisuc

Un crestin avea impresia că este smerit şi se simţea bine în această stare.

De câte ori mergea la spovedit spunea că este cu păcate, că este slab, că nu-şi împlineşte datoriile sale aşa cum ar trebui…Şi se îndulcea din aceaste gânduri şi vorbe crezând că are harul smereniei.

Preotul a observat mândria ascunsă a crediciosului şi l-a pus la încercare zicându-i:

- M-am întâlnit cu nişte cunoscuţi de-ai tăi şi mi-au vorbit rău despre tine, mi-au spus că eşti cam nepăsător, cam leneş, mi-au spus că dai impresia că eşti credincios, dar eşti un om ca toţi oamenii.

Atunci credinciosul s-a umplut de mânie şi foarte supărat şi-a categorisit “pârâşii” printre cei mai mari duşmani ai săi care nu merită să fie luaţi în seamă.

Atunci preotul i-a zis întristat:

- Frate, ai crezut că eşti smerit, dar ai trăit în înşelare. Smerenia ta a fost mândrie poleită cu smerenie.

Morala:

EU….

TU….?

http://petricamoisuc.wordpress.com/2012/05/03/mandrie-poleita-cu-smerenie/

By cornelilioi Posted in Diverse

Cum intrebi asa primesti…raspunsul!!!…O intrebare inteleapta genereaza un raspuns intelept!!!

Posted  by 

Dezinformare

Un nou venit către altul, care stătea la umbră lângă un câine:
- Domnule, câinele dumneavoastră mușcă?
- Nu, domnule.
Omul dă atunci să se joace cu câinele, dar acesta îl mușcă rău.
- Mi-ați spus că nu mușcă …
- Ăsta nu-i câinele meu. Al meu este acasă.

http://barzilaiendan.wordpress.com/2012/04/28/dezinformare/

By cornelilioi Posted in Diverse

Cine poartă vină când se plătește mită pentru ascunderea unei fărădelegi?

by PREOT VASILE FILAT on 4 MAY , 2012

Întrebare:

Buna dimineața, părinte Vasile. Cu permisiunea dumneavoastră ași dori sa va supun analizei un caz real ca mai jos si v-asi ruga sa stabiliti din punct de vedere biblic vinovatia fiecarui individ implicat:
-A si B lucreaza la o institutie
-intr o zi ambii incalca una din reguli pentru care conform legii ar putea fi concediati
-isi amintesc ca un anume C cunoaste pe D o persoana din conducerea institutiei, asa ca apeleaza la el pentru ajutor; in plus A si B promit lui C ca vor da o suma de bani pentru ca D sa le rezolve problema
- D face in asa fel incit A si B sa nu mai fie concediati si cere lui C ca sa primeasca banii promisi
- A si B insa refuza sa mai dea banii vazindu se acum cu sacii in caruta
- D se infurie si decide sa i monitorizeze pe ascuns pe A si B
- C banuieste asta caci l-a auzit pe D amenintind  insa nu avertizeaza pe A si B in mod direct caci nu-l crede in stare de asa ceva pe acesta
-intr o buna zi A incalca din nou aceeasi regula si de aceasta data este pasibil de concediere, D razbunindu-se astfel pentru neseriozitatea lor.  Din pacate, astfel de cazuri se intimpla des in ziua de azi. Va multumesc anticipat si Doamne ajuta!

Toți cei implicați în acest caz s-au făcut vinovați înaintea lui Dumnezeu, înaintea altor oameni și unii față de alții.

Vina persoanelor A și B (infractorii) 

Dacă persoanele A și B au încălcat reguli pentru care conform legii ar fi putut concediați, era corect să meargă la șeful lor nemijlocit, să-și recunoască vina, să-și ceară iertare și să primească răspunsul șefului lor așa cum avea să fie. În Cuvântul lui Dumnezeu este scris:

Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.  (Proverbele lui Solomon 28:13)

Așa se întâmplă fiecărui om care nu vrea să-și mărturisească păcatul și să se lase de el, ci ascunde un păcat prin recurgere la altul. Așa și persoanele A și B, ca să-și ascundă păcatul au recurs la mită, adică au oferit bani ca să corupă pe cineva și să întoarcă dreptatea. Iertarea este corectă, dar coruperea prin bani este murdară și păcătoasă. Ba mai mult, ei au implicat și pe persoana C și au făcut-o complice la fărădelegea lor prin faptul că au făcut-o să mijlocească înfăpturea unui păcat. Gândirea aceasta este foarte periculoasă și unii oameni chiar ajung să creadă că pot face așa și cu Dumnezeu. De exemplu, am discutat cu oameni care știu că au făcut crime grave, dar merg și donează sume mari la biserici, sau chiar își fac răstigniri (troițe) în fața casei sau la răscruci sau la fântâni și cred că în felul acesta au mai îmblânzit sau cumpărat cumva pe Dumnezeu ca să nu le mai țină în socoteală vina pentru păcatele loSă nu se înșele nimeni în privința aceasta, pentru că plata păcatului este moarta și în Cuvântul lui Dumnezeu este scris:Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să necurățească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9) 

Persoanele A și B trebuie să se grăbească să meargă la șeful lor, să-și recunoască vina păcatului și să promită că nu vor mai proceda astfel dar și să fie gata să primească orice hotărâre va lua șeful, chiar dacă va fi concedierea, pentru că va fi conform dreptății.

Vina persoanei C (mijlocitorul care mărește păcatul) 

Dacă era un prieten adevărat cel ce a mers să mijlocească, nu proceda astfel, ci avea să-i îndemne pe A și B să recunoască vina, să nu-și mai ascundă păcatul și să aștepte îndurare de la Dumnezeu și de la șeful lor. Avea să procedeze astfel chiar dacă sfatul lui avea să pricinuiască durere.

Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase. (Proverbele lui Solomon 27:6)

Persoana C s-a făcut complice la această fărădelege prin faptul că o ascunde și încă o mai și încurajează și tot el/ea  a mers să ispitească pe persoana D să ia mită. Uneori poate fi așa și în privința relației cu Dumnezeu. Unii preoți sau pastori sunt ispitiți să închidă ochii la păcatele cunoscute ale oamenilor doar prin simplu motiv că ei oferă donații considerabile bisericii. Cine face așa se face vinovat de un mare păcat. În cartea prorocului Ezechiel mai este scris:

Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. tu trebuie să asculți Cuvântul are iese din gura Mea, și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: “Răule, vei muri negreșit?” și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, ar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoracă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în neleguirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul. (Ezechiel 33:7-9)

Nu închide ochii la păcatele aproapelui tău și spune-i despre consecințele păcatelor pentru că altfel te faci vinovat de ele și de sângele celui ce le comite.

Vina persoanei D (cel ce ia mită) 

Persoana D știe foarte bine că A și B au făcut un lucru rău și că persoana C îi ascunde și astfel îi încurajează să facă mai departe rău. Ba mai mult, persoana D, în mod mișelesc, decide să profite și să-și scoată un câștig mârșav din neleguirile persoanelor A, B și D. Persoana D ia mită ca să sucească dreptatea. Nu va scăpa nepedepsit de Dumnezeu care spune:

Ce lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. (Proverbele lui Solomon 15:27)

Foarte repede îl vor ajunte și pe el păcatele și banii pe care i-a luat ca și mită nu-i vor aduce nici o bucurie și nu-i vor ajunge ca să se refarcă după nenorocirile care îl vor ajunge din urmă.

Am însă o veste bună pentru toti implicați în această fărădelege. Persoanele A, B, C și D pot primi iertare deplină de la Dumnezeu prin credință în Domnul Isus și prin intrarea în Noul Legământ. Grăbiți-vă să vă împăcați cu Dumnezeu pentru că oricine crede în El este iertat, iertat deplin. Grăbiți-vă să vă mântuiți sufletele de la mânia viitoare care va veni peste tot pământul. Așa să vă ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net/sfaturi-practice/mita-ascundere-faradelege/

By cornelilioi Posted in Diverse

Nemulţumirea ca mod de viaţă

Posted: 04/05/2012 by Marius Bota

” Când eram copii mulţumeam celor care ne umpleau şosetele cu cadouri de Crăciun; de ce nu mulţumim lui Dumnezeu că ne-a umplut şosetele cu picioare?”G.K Chesterton

Aceste rânduri nu se adresează celor care:

1. multumesc că se pot trezi dimineaţa ca să MEARGĂ LA SERVICIU

2. mulţumesc că au un şef care le PREIA DIN SARCINI ŞI RESPONSABILITĂŢI

3. multumesc ca AU SOŢIE care merge la shopping

4. mulţumesc că AU SOŢ care se uită la fotbal

5. mulţumesc că AU PĂRINŢI care îi bat la cap să înveţe

6. mulţumesc că AU MAŞINĂ în care nu îi plouă

7. mulţumesc că pot UMBLA, VEDEA, AUZI

8. mulţumesc că au un loc pe care îl pot numi “ACASĂ”

Dar aceste rănduri se adresează acelora care sunt:

1. nemulţumiţi că iar A SUNAT CEASUL şi trebuie să meargă la servici

2. nemulţumiţi că au un şef care îi STRESEAZĂ

3. nemulţumiţi că  au soţie care CHELTUIE BANI

4. nemulţumiţi că  au soţ care SE UITĂ LA FOTBAL

5. nemulţumiţi că părinţii îi pun SĂ ÎNVEŢE

6. nemulţumiţi că au maşină care CONSUMĂ PREA MULTĂ BENZINĂ

7. nemulţumiţi că nu mai sunt LA FEL DE SĂNĂTOŞIca la 18 ani

8. nemulţumiţi că bucătăria NU ARE MAŞINĂ DE SPĂLAT VASE

Diferenţa dintre mulţumiţi şi nemulţumiţi nu este dată de ceea ce au unii şi ceilalţi, ci de cum ştiu să se bucure de ceea ce au, de ce fel de atitudine au, de perspectiva pe care o au. Mulţumirea se învaţă, nemulţumirea se dobândeşte din mers.

http://mariusbota.wordpress.com/2012/05/04/nemultumirea-ca-mod-de-viata/

By cornelilioi Posted in Diverse

Ce se intampla atunci cand femeia casnica… nu face nimic toata ziua?!

PUBLISHED IN: FAMILY ON MAI 4, 2012 AT 11:15 AM 

Într-o zi soţul vine de la serviciu şi nu poate băga maşina în garaj deoarece pe aleea spre garaj erau trântite bicicletele copiilor. Dă să bage bicicletele în garaj şi găseşte jeep-ul soţiei deschis şi câinele plin de noroi întins pe bancheta din spate.
Nedumerit, intră în curtea interioară unde vede copiii într-o baltă de noroi, piscina şi ea murdară, copiii se stropeau cu furtunul. Îngrijorat, intră în bucătărie nu fără a observa că geamul de la uşă era plin cu pălmuţe de ciocolată, clanţa îmbrăcată în felii de şuncă şi gaura cheii înfundată cu un cârnat. În bucătărie curgea apa, frigiderul era deschis şi conţinutul lui vărsat pe podea, farfurii şi pahare murdare peste tot. Pe masă o baltă de suc , muştele roiau pe masă. Pe jos nu se putea călca altfel, decât pe mâncarea căţelului sau în conţinutul borcanelor de murături.
Panicat şi alb la faţă, începe să îşi caute soţia prin toată casa. Era un vacarm de nedescris – televizorul şi computerul erau date la maximum.
Intră în baie unde prosoapele pluteau pe podea într-o baltă de apă şi sulurile de hârtie igienică erau derulate prin cuier, prin cadă şi pe mânerul de la uşă.
În sfârşit îşi găseşte soţia în ultimul dormitor relaxată cu o mască pe faţă, bigudiuri în păr. Citea o revistă şi asculta muzică cu căştile pe urechi. Cu un ultim efort, o întreabă ce s-a întâmplat.
Ea îi răspunde:
- Îţi aduci aminte când te întorceai acasă şi mă întrebai ce am făcut toată ziua?
Ei bine… azi n-am făcut nimic!

http://danieladelibas.wordpress.com/2012/05/04/ce-se-intampla-atunci-cand-femeia-casnica-nu-face-nimic-toata-ziua/

By cornelilioi Posted in Diverse

What are the effects of music and concerts on the Christian?

by rodi Posted on:http://rodiagnusdei.wordpress.com/  05/04.2012

Some excellent points to consider in the realm of music worship, not just at  concerts, but, also in our worship at church, at home, and at other venues.

Thank you for your questions concerning music and worship concerts.  They touch the heart of the Contemporary Christian Music controversy rightly identifying “Who is the music for?”  This issue is emotionally charged as people from a variety of backgrounds and differing age groups weigh in with their preferences and opinions.  God has given us the gift of music and song to move our hearts in worship toward Him, which clears away the distractions and preoccupations of our minds to focus on His Holiness and Truth.  Music is a powerful tool for good if implemented well, but can also be a detriment if one loses sight of its purpose.  How this powerful medium is used needs to be our focus.

The banter in recent decades about Christian music hasn’t really affected the trends. Contemporary services flourish by attracting the youth while traditional church services wane.  It appears that contemporary music is here to stay so the debate needs to center around the content, structure and presentation of the music, as well as the attitudes of all involved.

In large concert settings, the sensory overload from striking light displays, multi-media screens, and deafening sounds can easily crowd out the musings of the mind in reflecting on God’s character and thanksgiving. The sheer magnitude of these events captivates the listener’s full attention carrying them away in the mood of the moment, moving their hearts and bodies in unison with the music.  The listener finds themselves in agreement with the beat, perhaps not even realizing what words are sung.  Truth needs to be communicated through lyrics in order for any meaningful worship to occur.  While these events might be called “worship concerts,” in reality they might not be worshiping God at all if they’re singing about social and personal issues.

Song has the persuasive ability to bypass the mind, implanting messages and themes that are retained and retrievable for years. These events easily captivate people through the mood of the moment, stimulating very real emotional feelings that may become actions afterward.  Our minds are to be saturated with truth, rather than emotions that easily mislead.  Therefore content is very important.  Consider whether the music is moving the listener or patron toward the fruits of the Spirit“22But the fruit of the Spirit is love, joy, peace, longsuffering, gentleness, goodness, faith,  23Meekness, temperance: “(Gal 5:22-23a).   Or is the music moving the listener toward the deeds of the flesh (Gal 5:19-21). Paul also tells us in Philippians 4:8, “Finally, brethren, whatsoever things are true, whatsoever things are honest, whatsoever things are just, whatsoever things are pure, whatsoever things are lovely, whatsoever things are of good report; if there be any virtue, and if there be any praise, think on these things.”  These seem to be good boundaries to measure the value of the music and messages presented.

While God inhabits the praise of His people (Ps 22:3), this doesn’t mean any content suffices for praise.  Much Christian music is good as the church continues to sing “a new song” to the Lord.  However, music was also used in Daniel 3 to coerce the citizens of Babylon into worshiping an idol and false god; the golden statue of Nebuchadnezzar.  The cacophony of sounds that Daniel’s friends refused to participate in is seen in some types of Christian music today as the very structure of the music is heavy, droning and the lyrics barely intelligible.  How can worship be conducted through this?  The answer is, it can’t.   Is it really worshiping the true God?  Can the body join together in praise?  Is the listener being edified in faith and truth?  The church needs to be on guard for what type of worship they’re allowing under the “label” of Christian music.

The Bible defines true worship in different ways; honoring Jesus through whole hearted belief, holding to truth, submitting to God in obedience, worshiping God in Spirit and Truth.  Interestingly, Romans 1:25 says that the truth of God is turned into a lie when created things are worshiped instead of God. This would encompass anything turned into an idol, even the enthrallment of concert experiences, music, performers and the like.

The nature of concert events, events hosted by churches, or even worship services patterned after these sensory displays can appear to lift up individuals rather than the Lord.  Many in music ministry truly seek to honor God through music. Standing on stage or behind the congregation shouldn’t matter if one’s heart is in step with the Lord.  Thankfulness for the Lord and the privilege of leading or participating in worship should be the heart attitude of all.  Only the Lord can judge others’ hearts, but we must examine our own hearts to see if critical attitudes are creeping in unnecessarily.

We must also be on guard for passive worship becoming a substitute for purposeful actions.  Just because we’ve sung songs saying we love God, doesn’t mean we love Him throughout our day. We might sing about the whole world hearing about Jesus, but do we actually witness to the lost so they can hear and believe?  Singing songs doesn’t suffice for worship unless our words are backed up by actions. Therefore if concert events are truly lifting up Jesus and Truth, it should be reflected through fruit in the lives of attendees afterward.

The Bible allows for various types of music, “Speaking to yourselves in psalms and hymns and spiritual songs, singing and making melody in your heart to the Lord;” (Eph 5:19). It does not allow for vain repetitions which mimic mantra like phrases. (Matt 6:7).  As we wrestle with these issues, separating them from our preferences, we need to “…above all things have fervent charity among yourselves: for charity shall cover the multitude of sins.” (1 Peter 4:8), an admonition we would do well to take to heart.

click here to read on original website

By cornelilioi Posted in Diverse

Ziua mulţumirii

Reblogged from Frică şi cutremur:

… pentru că harul pe care nu-l mai intuiam înconjurându-ne, şi părea înecat, învins definitiv în disperare, nu ne-a părăsit nici o clipă în zilele astea

… pentru solidaritatea de care am avut parte din partea voastră, a celor de aproape şi a celor de departe, prin toate mijloacele de comunicare ce ne-au fost la îndemână

… pentru că nu am plâns într-un pârâiaş al neputiinţei noastre, ci într-un ocean de iubire revărsat din partea celor (atât de mulţi!) care i-au preţuit pe Vasile şi Victoria…

Read more… 110 more words

By cornelilioi Posted in Diverse

Credeţi că este imposibil aşa ceva?

DA, DYO……CREDEM CA ESTE POSIBIL…….TOTUL ESTE POSIBIL IN HRISTOS!!!

A fost prins!

Publicat pe 1 Mai, 2012 de Dyo pe : http://dyobodiu.wordpress.com/

Da, se ştie acum cine este acela care ne-a omorât părinţii. E un băiat cu chip de copil, pierdut într-o lume pe care nu o înţelege şi în care s-a rătăcit fără voia sa, ori chiar a părinţilor săi.

Am văzut-o şi pe mama sa, intrată într-o transă a neputiinţei, pierdută la rândul ei de un sens, de o speranţă, pe care să o vadă în viaţa celui căruia i-a dat viaţă şi pe care, se pare, l-a educat prea puţin în ceea ce înseamnă a trăi între oameni.

Sunt mândru de familia mea, de cumnatele mele, de soţia mea, văzându-le cum vorbeau astăzi după-amiază, după ce pământul acoperise deja cele două trupuri ale părinşilor lor, cu mama celui ce i-a ucis. Numai Dumnezeu le ştie durerea; cu toate astea au fost în stare să îi asculte plânsul.

Privind scena, am înţeles ce s-a întâmplat, cine este în carul de biruinţă, chiar cu ochi plânşi, şi cine este (încă) pe drumul disperării. Am văzut felul în care Dumnezeu a răscumpărat o faptă odioasă şi a transformat-o în onorare şi celebrare a iubirii de Cristos. Am văzut, în acelaşi timp, cum Dumnezeu îi cheamă la Sine pe aceşti oameni, cu care probabil ne vom întâlni în continuare zi de zi (în afară de cel ce a ucis şi care va fi judecat), şi pentru care noi suntem – prin harul Domnului – o mărturie a iubirii şi a iertării care pot fi posibile pentru oricine, numai prin sângele lui Cristos.

Vasile şi Victoriţa şi-au sfârşit cu cinste alergarea. Sunt copleşitoare mărturiile care susţin acest fapt. Mai sunt însă şi alte suflete, încă rătăcite, care au nevoie de odihnă în Domnul.

Rugaţi-vă, vă rog din nou, pentru acest băiat pierdut parcă din sine însuşi, pentru mama lui, pentru cel ce îi este acum tată. Rugaţi-vă să nu privească la seara de vineri 27 aprilie 2012 ca la un hău în care s-au trezit, prin voia lor sau a altora, din care nu mai este cale de scăpare, ci ca la o margine a prăpastiei  în faţa căreia singura izbăvire o oferă Crucea. Nu va scăpa, credem, de pedeapsa legii; grozav lucru este însă să nu poată fi achitat de la marea Judecată a Celui drept.

Oare cum ar fi  ca după ce şi-a mânjit mâinile cu sângele lui Vasile şi Victoria, ajuns în cer, cel ce astăzi este un criminal să fie îmbăiat de lacrimile de bucurie ale fostelor sale victime pentru harul lui Dumnezeu care i-a transformat şi lui, pentru veşnicie, viaţa? Credeţi că este imposibil aşa ceva?

By cornelilioi Posted in Diverse

Mic e secerişul, mulţi sunt lucrătorii sau criza Bisericii Baptiste din România…

By pasareaphoenixremixed, on April 28, 2012

 

Acest post a fost scris în data de 19 iunie 2011. Nu am găsit momentul propice pentru a-l publica. Nu cred că circumstanţele de acum ar fi mai prielnice, dar nici nu cred că mai are rost să treacă jumătate de an sau mai mult timp. Textul reprezintă cîteva dintre convingerile mele sedimentate de-a lungul anilor în ceea ce priveşte biserica baptistă. Plec de la premisa că în ultimii 22 de ani Biserica Baptistă din România nu a crescut în mod proporţional cu cît s-a investit în ea, creşterea fiind nesemnificativă în comparaţie cu perioada dinainte de 1990.

În urmă cu ceva timp îmi exprimam nedumerirea faţă de atitudinea unor fraţi consternaţi de faptul că unele Biserici baptiste de la ţară erau în pragul dispariţiei, avînd cîte trei-patru credincioşi octogenari şi atît. Mă întrebam atunci ce fel de Biserici au fost acelea şi ce se făcea, ce se întîmpla acolo. Între timp am avut o altă serie de postări în care încercam să dau glas faptului că nu trebuie să se confunde Biserica, trupul lui Cristos cu clădirea în care se întruneşte pentru cîteva ore pe săptămînă această Biserică. Deasemenea am încercat să ridic unele semne de întrebare cu privire la formalele întruniri baptiste care în loc să ia în dezbatere marile probleme cu care se confruntă Biserica şi societatea, se limitează de cele mai multe ori la alegeri din patru în patru ani, lăsînd lucrurile la voia întîmplării, adică neschimbate. Dacă ar fi să pun împreună aceste frămîntări, cred că aş putea să le comasez în cîteva rînduri pe care vreu să mi le exprim cît mai tranşant şi deschis.

Azi am auzit că în judeţul Arad se închid două biserici baptiste, ceea ce m-a făcut să mă gîndesc la o reformulare a unuia dintre versetele Noului Testament, după cum arată titlul acestei postări. Care ar fi explicaţiile pentru o astfel de stare de fapt? În principal cred că sunt patru mari probleme cu care se confruntă Biserica Baptistă din România:

1. Biserica Baptistă din România a abandonat principiul ucenicizării, accentul fiind pus pe mărirea numărului de enoriaşi, ce nu au trecut printr-un proces de ucenicizare.

Enoriaşii baptişti nu au deveni creştini maturi capabili să ia decizii personale de mare importanţă spirituală. Ei nu sunt încă capabili să perpetueze procesul transmiterii Evangheliei şi să facă ucenici.

Înainte de 1990 făceam parte dintr-un grup în care primii ucenici ai Navigatorilor au schimbat multe, prioritatea grupului fiind procesul de ucenicizare. Se făcea studiu biblic, se dădea socoteală de cum îţi trăiai viaţa, se vizitau biserici, ocazional existau întruniri în grupuri pe diverse subiecte, se predica, se evangheliza, se discuta cu “lumea”, se acorda ajutor, se citeau cărţi împreună, se împărţeau riscurile. În biserică apăruse un suflu nou, lucrurile nu se întîmplau la întîmplare. Cu toate acestea în ziua de azi această Biserică este tot mai neimplicată, tot mai pustie.

2. Biserica Baptistă din România s-a angajat într-un proces extensiv de educaţie a credincioşilor săi care nu are legătură cu procesul de ucenicizare întreprins de Domnul Isus Cristos, ci cu scoaterea pe bandă rulantă a unor credincioşi neimplicaţi şi obedienţi şi a unor pastori care să ocupe amvoanele unor clădiri care poartă numele de biserică.

La scurt timp după revoluţie existau atât de puţini pastori, încît la un moment dat unui pastor îi reveneau chiar şase biserici. Pentru a lichida această situaţie cele două instituţii baptiste de învăţămînt superio, una din Bucureşti şi alta din Oradea au început să scoată tot mai mulţi absolvenţi în pastorală, fiind posibil şi învăţămîntul la fără frecvenţă (f.f.). Din 1994 pînă în prezent (n.a. 2011) au apărut 18 noi generaţii de pastori, absolvenţi de litere, asistenţă socială, muzică şi (cîteva de) didactică. Din nefericire aceştia nu au fost educaţi în spiritul ucenicizării întreprinse de Cristos şi foarte puţin în cel al misionarismului. Ca urmare, absolvenţii secţiilor duble (teologie-litere, muzică, asistenţă, didactică) nu şi-au adus aportul în primenirea Bisericii, ci au devenit în mare parte “consumatori şi producători de programe” ecleziale.

Acei “lucrători”, absolvenţii de teologie pastorală mult aşteptaţi au apărut, dar impactul lor a fost neglijabil sau aproape nul, datorită faptului că între aceştia şi procesul natural, biblic, de ucenicizare, nu a existat o simbioză benefică pentru biserică. În schimb ei s-au dedicat activităţii pompieristice de rezolvare a problemelor ce ţin de rutina Bisericii. Din această cauză, cu toate că erau tot mai mulţi lucrătorii, impactul acestora la ţintă a fost neglijabil pentru că majoritatea lor nu s-a au devenit acei lucrători de care pomenea Isus.

3. Biserica Baptistă din România a pus accentul pe tradiţia sa, pe alianţele cu alte biserici din străinătate şi pe multiplicarea de literatură de factură creştină care nu a avut prea mare  legătură cu specificul naţional, cultural, social al poporului român, aducînd şi promovînd tipare ce i-au îndepărtat mai degrabă decît i-a apropiat pe cei care ar fi dorit să ducă o viaţă spirituală în ascultare de Domnul şi de Cuvînt.

Manualul clasic al creştinismului pe înţelesul tuturor, Scriptura, a fost înlocuită cu false reţete de succes. De la “Evanghelizere masivă” la zecile de cărţi, majoritatea de factură americană, împreună cu misionari coreeni, americani, germani, britanici, infuzia de materiale şi metode străine nu au avut efectul scontat, astfel că în ciuda importului de lucrători şi a unui “seceriş mare”, acesta a devenit tot mai mic, astfel că Biserica Baptistă din România se micşorează pe zi ce trece. Cu excepţii minime teologia baptistă nu a intrat în dialog cu teologiile ortodoxe, catolice sau luterane şi reformate, astfel că absenţa dezbaterii teologice Bisericile nu a cauzat explozia Bisericii, ci impolzia ei, aceasta fiind preocupată mai ales de apărarea propiilor ziduri şi tradiţii, nu de transformarea în asemănarea lui Cristos sau de iniţierea unui dialog teologic.

4.  Biserica Baptistă din România a devenit tot mai dependentă de cler, implicarea laicilor în vestirea Cuvîntului şi luarea deciziilor fiind neglijabilă.

Dacă Mărturisirea de credinţă baptistă susţine (în teorie) că baptiştii nu au cler acest lucru nu este adevărat (în practică). Există biserici în care cei ce predică sunt doar pastorul sau pastorii, el/ei impunînd luarea unor decizii vitale pentru Biserică. De cele mai multe ori pastorul nu locuieşte cu turma, nu a fost ales din biserica locală care i-a observat darul, integritatea şi dedicarea. El este absolventul unei forme superioare de învăţămînt, darul său de pastor nu a fost confirmat de-a lungul timpului în mod natural de biserică. Dimpotrivă,  el a convins biserica printr-o campanie fulger că el este lucrătorul mult aşteptat pomenit de Isus. Pastorul profesionist domină Biserica baptistă astfel că acest tip de credincios specializat pe acest job este singurul care compune comitetul comunităţii baptiste locale, un lucru absolut anormal care în ciuda polarizării existente în grup lasă să se vadă o atitudine de castă vis-à-vis de restul credincioşilor.

Din această cauză s-a creat o prăpastie între baptistul de rînd şi pastorul care este privit în mod fals ca un alt tip de creştin, mai special, mai aproape de Domnul.

Publicat de: http://tinyurl.com/7rl4le8

 

By cornelilioi Posted in Diverse

LUMEA UCIDE!!! CUM REACTIONAM NOI?…

 

Vestea primita din Romania despre uciderea fara mila a slujitorilor lui Dumnezeu PINTICAN VASILE si VICTORIA m-a provocat sa public din nou capitolul “SA FII IERTATOR…” din cartea “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”.

Lumea ucide…….cum reactioneaza slujitorii adevarati? Cer razbunare sau se roaga pentru iertarea (din partea lui Dumnezeu, nu a justitiei; justitia trebuie lasata sa-si faca datoria…) criminalilor?

Citeste acest articol sa vezi ce au facut altii IN SITUATII ASEMANATOARE! 

SA FII IERTATOR

 din volumul “Slujitorul adevarat, Slujitorul care schimba lumea”

Dovada cea mai buna ca un slujitor are mila se vede in puterea de IERTARE pe care o are.

     Luca scoate in evidenta cuvintele rostite de Isus pe cruce.

     Luca 23:34: “Isus zicea: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!”.  Ei si-au impartit hainele Lui intre ei, tragand la sorti.“

     Deasemenea, in cartea Faptele Apostolilor sunt inregistrate cuvintele lui Stefan, primul martir.

     Fapte 7:60: “Apoi a ingenuncheat, si a strigat cu glas tare: “Doamne, nu le tinea in seama pacatul acesta!” Si dupa aceste vorbe, a adormit.“

     Improscat cu pietre de o gloata furioasa, Stefan se roaga pentru iertarea lor, exact cum a facut si Salvatorul sau pe cruce.

     Prima tentatie este sa spui ca e prea dur, prea crud, sa fii omorat cu pietre si tu sa te rogi pentru ucigasi. E adevarat, e prea dur, dar ca lucrator a lui Dumnezeu tu trebuie sa arati mila in orice imprejurare. Mila ta nu are de-a face cu felul cum esti tratat din exterior. Mila nu e conditionata de ceva sau cineva. Mila poti sa o ai sau sa nu o ai. Si daca o ai, nu poti sa o oferi,  sa o refuzi, sau sa o oferi dupa preferinte. O spun deschis, vor fii o multime de situatii cand, ca si slujitor, vei fi pur si simplu maltratat. Dar felul cum vei reactiona si vei raspunde va determina succesul tau ca slujitor. Si va trebui sa raspunzi ca si Stefan, cu iertarea lui Hristos, pentru ca aceasta iertare trebuie sa fie incorporata efectiv in tine, sa faca parte din tine.

     Imi amintesc plin de emotie de inmormantarea sorei June Williams, sotia unui foarte bun prieten al meu, pastor in Alabama, deasemenea mama a altui pastor de acelasi succes ca si tatal sau. O familie perfecta, cu totii slujind lui Dumnezeu. In martie 2003, un om ce a fost de curand eliberat din inchisoare, a pradat o casa mortuala, omorand trei persoane prin impuscare, printe care si sora Williams, directoarea acelei case mortuare.

     In timpul serviciului de inmormintare am putut sa ascult un mesaj din partea fiului victimei, pastorul Terry Williams, unul din cele mai miscatoare mesaje auzite vreodata.    In timp ce ascultam, ma minunam de ce auzeam, de parca cuvintele lui Terry veneau de pe alta lume: “…as da orice sa am posibilitatea sa-mi imbratisez din nou mama inca o data, dar nu se mai poate. Ce pot insa, este sa-l iert pe omul care a ucis-o, si sa ma rog pentru el ca sa fie salvat si sa scape de focul iadului.”

     Ma minunam, pentru ca stand acolo trebuia sa ma lupt cu furia mea insumi de cele cele intimplate, iar el, fiul sorei Williams, arata atata pace si iertare de neinteles. Dupa simtamintele mele de moment, imi venea sa merg cat mai rapid si sa-i aplic o pedeapsa aspra criminalului, dar el, Terry Williams, fiul ranit mult mai mult decat mine vorbeste multimii adunate despre iertare, pe deasupra si rugandu-se pentru salvarea ucigasului.

     Cand sotul sorei June, pastorul Edwin Williams, s-a ridicat sa vorbeasca, ma intrebam ce-o sa zice si el acum, dupa ce am primit o lectie de viata din partea fiului lor. Care va fi atitudinea lui? Si a inceput sa spuna asistentei ca atunci cand s-a dus la casa mortuala si si-a vazut sotia moarta, a inceput sa planga. Toata noaptea a plans; toata ziua urmatoare a plans; toata noaptea care a urmat a plans. Dar dupa aceasta, Duhul Sfint l-a atins dandu-i pace. Noaptea inainte de inmormintare chiar a putut sa doarma.

     Pastorul Williams Sr. a zis: “Am predicat la multe funeralii, de multe ori si acum pot sa va adeveresc ca ceea ce v-am spun inainte si v-am incurajat intotdeauna in Hristos, este adevar. Am predicat ca Dumnezeu nu va lasa, nu va uita si va merge cu voi pana la capat; si acum, in situatia in care ma gasesc, Dumnezeu nu m-a lasat, nu m-a uitat si a fost alaturi de mine pana la acum.”

     Va marturisesc caci niciodata nu am trecut printr-o asemenea suferinta ca si familia Williams, dar cred ca nici nu am simtit vreodata pacea lor.

     Cuvintele spuse, atitudinea aratata, dragostea si mila care izvorau din ochii lor, pacea si siguranta de care dadeau dovada, a atins inima mea pentru totdeauna. Da, cu adevarat, chiar si atunci cand inima iti este sfasiata de durere, tu poti ierta si experimenta o victorie deosebita in Hristos. Da, cu adevarat, in ciuda tuturor circumstantelor tu poti avea bucurie in Domnul.

     O alta marturisire zguduitoare am auzit de la Cindi Lamb, co-fondatoare a organizatiei MADD(Mothers Against Drunk Driver, tradus in limba romana Mamele Impotriva Soferilor Bauti…nota traducatorului), dupa ce fiica ei a fost omorata de un sofer baut. Nu mult dupa accident, s-a predat lui Dumnezeu intr-o biserica din Baltimore pastorita de Howard Hanckock.

     In ziua cand a luat botezul, s-a dus la inchisoarea unde era inchis soferul ucigas, si vizitandu-l i-a spus ca l-a iertat.

     Lucratori, slujitori adevarati a lui Dumnezeu, daca aveti ceva in inimile voastre impotriva vreunei biserici, vreunui slujitor din alta biserica, vreunui membru de rand, sau impotriva oricui, puneti totul sub Sangele Mielului. Numai prin iertare deplina si totala puteti experimenta din nou bucuria prin Duhul Sfint inaintea Domnului.

     Marturia urmatoare va intari aceasta, marturia a doi oameni, unul in varsta iar altul tanar. Intr-o emisiune televizata, domnul in varsta relata cum intr-o zi, dupa ce si-a imbratisat sotia si fiica in fata casei caci urmau sa plece intr-o calatorie, statea in pragul casei si le petrecea cu privirea.  Dupa putina vreme, o masina care facea intrecere cu altele pe strazile publice, pierde controlul si izbind masina femeilor frontal, le omoara pe amandoua in fata sotului si tatalui ramas inmarmurit. Nu ne putem imagina ce a fost in inima si mintea omului luni de zile. Dar omul era credincios. Cand si-a revenit l-a vizitat pe tanarul sofer in inchisoare, iar acesta si-a cerut din toata inima iertare pentru raul facut. Vazand sinceritate si parere de rau pentru cele intamplate, crestinul nostru l-a iertat, a continuat sa-l viziteze, chiar l-a ajutat sa se elibereze inainte de termen pentru conduita exemplara, si acum sunt parteneri de conferinte unde vorbesc despre pericolul intrecerilor auto pe strazi publice. Intrebat cum a putut sa-l ierte pe acel tanar, omul a replicat ca numai iertarea a putut sa-i redea dorinta de viata inapoi.

     Vreau sa te intreb. Ai dorinta de viata din nou? Este ceva ce ti s-a facut si inca nu poti ierta? Continui sa stai in aceasta stare, sacrificandu-ti vitalitatea spirituala? Aminteste-ti din nou cuvintele Mantuitorului, scrise in Marcu 11:26: “Dar daca nu iertati, nici Tatal vostru care este in ceruri nu va va ierta greselile voastre.”  

     ESTE IMPOSIBIL SA CAPATAM IERTARE DACA NOI NU IERTAM.

     Harul deosebit a lui Dumnezeu ne este de ajuns, suficient, daca noi ne incredem in El. Dumnezeu isi apropie harul de noi numai atunci cand cu adevarat avem nevoie de El. Privind de alaturi, ne vine usor sa ne minunam de iertarea si atitudinea semenilor nostri care trec prin situatii grele.

     Dar cand aceleasi situatii apar in noi si in familiile noastre, abia atunci descoperim masura harului care este sau nu in noi si masura harului de care avem nevoie.

By cornelilioi Posted in Diverse

DUMNEZEU SA VA ALINE DUREREA…

Sincere condoleante Dyo si familiei!!!

 

http://dyobodiu.wordpress.com/2012/04/28/la-revedere-vasile-si-victorita/

In conditii de o violenta cum nu se poate crede ca exista intre oameni, socrii mei, Pintican Vasile si Victoria, au trecut in seara de vineri la Domnul.

Dupa ce mai bine de 50 de ani au slujit Celui PreaInalt cu credinciosie, batand drumuri nevazute de prea multi in vestirea Evangheliei, cateva minti criminale le-au curmat, iata, fara pic de mila, zilele. Au fost ucisi, ei, mesageri ai Domnului Vietii.

Au intrat in prezenta Regelui Regilor asa cum au si trait:  brat la brat, credinciosi unul altuia, si in zile cu soare si in incercari.

Rugati-va, va implor, pentru sotia mea (cea care le-a gasit trupurile), pentru mine (prezent si eu la descoperirea grozaviei) si pentru intreaga noastra familie.

Ceremonia funerara va avea loc marti, 1 Mai, ora 13:00, la Biserica Baptista din Sighisoara. Cei ce i-au cunoscut si apreciat pe sotii Pintican sunt asteptati cu aceasta ocazie pentru a-si lua ramas bun de la ei.

By cornelilioi Posted in Diverse

Suntem unii mai speciali decat ceilalti?

Postat de: ciprians | 25 09 11

Ma-ntreb din ce in ce mai des daca mai exista o descoperire dumnezeiasca in completarea Scripturilor, daca Revelatia scrisa a fost ajustata si adaugita. Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu ma trezesc din ce in ce mai des  depasit de felul in care este transpus  in practica curenta crestinismul (ca sa nu zic pocainta, ca voi fi creditat  de unii — care sunt  la un alt  nivel spiritual —  ca fiind bigot cu limba de lemn) pe care-l reclamam ca avandu-si radacina in invataturile lui HRISTOS ISUS si a ucenicilor Lui.

Avem tot felul de organizatii si miscari de ajutorare, avem misiuni de evanghelizare cu raza scurta si lunga de actiune, detinem o intreaga armata de planuri riguroase si bune intentii. Avem tot ce ne trebuie ca ne calificam individual si in masa pt Imparatie.

Suntem mai speciali decat ceilalti ? Intrati intr-o biserica evanghelica intr-o zi de Sarbatoare a Roadelor (ca tot e sezonul) si va veti convinge! Asta daca mai este necesar. Dar, va rog frumos, ramaneti pana la “spargerea targului” din curtea adunarii si trageti cu urechea la small-talk-urile de-acolo si veti descoperi cat suntem de deosebiti, cum ne muncim sa tragem clar o linie de demarcare intre noi si cei pe care-i desfiintam cu delicatete si diplomatie.

Vreti sa intrati mai adanc  in aceasta cautare? Luati parte la intalniri degajate  (gen agape, pranzuri duminicale) ale liderilor * si veti afla cate luna-s si-n stele despre unii si altii, si daca « aveti noroc »  :D    veti mai afla si vorbe de duh ale unor varfuri si mai speciale ale lumii noastre evanghelice. Astfel, foarte de curand, am aflat o cugetare a unuia dintre cei care se plimba c-un mijloc de transport pe care ISUS sigur l-ar fi refuzat fiind prea special si pe care-l parcheaza anapoda (de parca ar fi singurul!) ; cugetarea spune, cica « din cand in cand, paduchele iese in frunte ! ». Din orice carare (pe stanga sau dreapta) o iei, tot injositor este rezultatul. Unii dintre noi suntem asemanati cu paduchii in comparatie cu fratii mai speciali .

[* tre’  sa recunosc ca intotdeauna mi-a displacut ce-a devenit la noi conceptul de lider spiritual : 50%  dintre noi sunt lideri, iar restul isi doresc sa devina cu price pret (« frate, el e lider la noi in Biserica ! »  so what ? este el mai special ?  se pare ca da, chiar daca directivele de SUS spun altceva : ceva legat de smerenie….dar parca totul e in ceata, nu-i asa ?)]

Eu n-am crescut intr-o familie de evanghelici neaosi si n-am cultura meselor duminicale cu invitati de soi si cu altii surpriza. Dar am participat la cateva (acasa sau in deplasare) si n-am iesit din ele intotdeauna numai imbuibat  de bucate alese, ci si cu un gust amar (nu, nu cred ca era din cauza colecistului   :D   )  in urma discutiilor la care am participat. Mai mult pasiv pt ca si eu ma simt mai special, iar ceilalti sunt de-acord : ma considera fie dificil, fie prea-serios  :D

Am vrut sa scriu o postare – e in faza de ciorna inca – « De ce nu m-a interesat Congresul » , dar nu-si mai are rostul, sunt prea multe interferente cu cea de fata. Plus ca Congresul a fost plin-ochi de lideri de tot soiul.

Dupa ce am scris postarile cu UEO am fost acuzat ca fac jocurile nu-stiu-cui. Fac jocurile Cuiva, e drept, dar ar trebui ca toti sa-I facem jocul. Nu inteleg de ce regulile acestui jocdevin laxe, interpretabile, labile. Nu citim toti aceleasi Scripturi ? Nu ascultam toti aceleasi indemnuri si porunci ? Nu avem toti acelasi LIDER ?

Daca raspunsul este DA, cum se face ca unii suntem mai speciali decat ceilalti ? Cine ne-a facut mai speciali pe unii, pt ca EL s-a coborat la spalarea picioarelor fratilor Lui ! Cine ne ingaduie sa vorbim si sa scriem in halul in care o facem ? Cele mai accesate bloguri si postari sunt cele in care se arunca-n ringul disputelor cuvinte grele ! Unii dintre noi se cred mai speciali daca-si incoarda muschii intelectului si-si expun conceptiile cu desconsiderare si malitiozitate. De cand a devenit mai special sa-l citesti si sa-l citezi pe Plesu cu pretiozitate, decat sa-i acceptam pe ceilalti cu slabiciunile lor ?

M-am tot muncit sa-l inteleg pe Pavel care s-a dat lovit cu neputinciosii si slabit cu cei slabi. A renuntat la unele si la altele pt a nu fi pricina de poticnire pt ceilalti, pt ceilaltimai putin speciali, daca ar fi sa folosim terminologia de pana acum . Pentru noi e mai cool si mai en vogue sa fim piatra de poticnire pt altii. Ce treaba avem noi daca el, fratele e slab ? . Ne amutim launtricul cu : ce sa fac eu daca-i fraier ?

Uneori ajungem chiar sa punem la indoiala existenta lui DUMNEZEU vazand sau auzind despre comportamentul unora mai speciali dintre noi. Cunoastem cu totii exemple de lideri (eu am doua exemple concrete care m-au facut sa ma gandesc insistent la  ce-a facut Fineas in vechime) care au trait intr-o mizera  duplicitate pt ani de zile, crezandu-se mai speciali decat Insusi Liderul lor ! Cum altfel va puteti explica obraznicia si nonsalanta slujirii lor in tot acel timp ? N-aveau acelasi DUMNEZEU  Sfant si Drept ?

Ne consideram  mai speciali, asta e clar !  Dar ce sa facem sa revenim la normalitatea ceruta de Scripturi ?

http://ciprians.wordpress.com/2011/09/25/suntem-unii-mai-speciali-decat-ceilalti/

By cornelilioi Posted in Diverse

Four Problems the Church Has GOT to Deal With!

perry noble

By Perry Noble , Christian Post Guest Columnist
April 26, 2012|11:12 am

#1 – We are answering questions that no one else is asking.

I’m glad that we can debate theology and know terms that make us seem intelligent and cause other people to scratch their heads; however, at the end of the day people are not asking about the five points of Calvinism, the trichotomy or dichotomy of the Spirit or the peccability/impeccability of Christ! They are asking “why is my life falling apart?” Or, “how do I get past the fact that I was sexually molested when I was eight?” Or, “how do I, as a single mom, lead and provide for my family?”

Too many people are so obsessed with their theological labels, I believe, so that they don’t actually have to do real ministry!

#2 – We call laziness “authenticity!”

The church is the bride of Christ–established by Him, purchased by Him and pursued by Him! We have the promises of God and have been empowered by HIS HOLY SPIRIT! We should be doing things BETTER than Apple, BETTER than Disney and BETTER than Google! There is WAY more at stake with what God has called us to! And “Spirit Filled” should not equal poorly planned, thrown together and poorly executed! And…no one should say, “I’m doing this for Jesus” and then follow it up with a half-hearted, piss poor effort. When it came to redeeming mankind Jesus did not search the back corners of heaven to find some under-challenged angel who had nothing to do…HE came, HE did it, HE paid for the sin of the world!!! HE GAVE HIS BEST…His followers should do the same!

#3 – We use “discipleship” as an excuse to not do evangelism.

I’ve heard too many churches say that they are not reaching people because they are too busy making disciples. A few things to consider here…

 ONE – EVERY disciple in the Bible was an evangelist!!! There is not one example of one of the original disciples that formed some sort of holy huddle and gave the rest of the world the middle finger! It is IMPOSSIBLE to become a DISCIPLE if EVANGELISM isn’t a part of the process!

TWO – I have found that every time people in a church says something like what was mentioned above it is simply because they do not know anyone that is lost!!

#4 – We are becoming political and neglecting the prophetic.

Let me be very clear…Christians can and should have political opinions! (Have you ever noticed that those who criticize Christians for having a political opinion always seem to have their own political opinion?) We should vote (and if you don’t then keep your mouth shut when it comes to our country and how it is led!) We should pray for our leaders as the Scriptures clearly teach.

However, the churches main goal should be to declare the Gospel, NOT advance an agenda of a particular political party!!! We should declare God’s message, God’s Word, God’s truth and in God’s way (see John 13:34-35!) Churches than get in bed with politics always wake up the next morning to find their lover gone!!! We should NEVER use the platform God has given us for an agenda other than HIS!!!

http://www.christianpost.com/news/four-problems-the-church-has-got-to-deal-with-73926/

By cornelilioi Posted in Diverse