“Am stat azi aproape toată ziua prin cimitir pentru că sunt zile (din ce în ce mai dese) în care te simți mai confortabil între morți decât între vii. Sau mai sigur…..”
Cand ajungi, la 47 de ani, sa cugeti asa ceva inseamna ca ti-au mai ramas doar doua solutii pentru restul vietii: ori te-ai resemnat si te vezi de acum inainte “mancand fasole si butonand telecomanda pana la miezul noptii” ori te pregatesti (chiar daca in linistea cimitirului…) pentru ceea ce ar urma sa fie apogeul unei slujiri pe care numai Dumnezeu stie sa o dirijeze si sa o rasplateasca.
In rest, de multe ori imi rasuna in urechi vechiul proverb romanesc: “…cainii latra, caravana trece!”.
Dar decat sa risti sa te balonezi de atata fasole, mai bine sa incerci, ca si in “Beauty and The Beast”, sa saruti fiara…..poate se va transforma in acel Frumos pe care ti-l da numai curajul Invingatorului!
Intr-adevar, de multe ori viata te duce printre cruci dar nu sa visezi sa ajungi una din ele inainte de vreme, ci sa inveti ca mai bine mori luptand decat sa traiesti pe placul….prostului!
Iar Dumnezeu, ca si pe Ezechiel altadata, de multe ori il duce pe om in cimitir doar sa-i arate ca inca poate lucra cu si prin el!
Introducere NECESARA consider (fara a cere permisiunea autorului…) la articolul scris in aceasta dimineata de Pastorul Vladimir Pustan si publicat pe site-ul: http://www.ciresarii.ro
(Photo via: http://rodiagnusdei.wordpress.com/)
Optimismul pesimistului – Vladimir Pustan
Martie 21, 2014
Există o anume ușurare în schimbare chiar dacă e din rău în mai rău. Adesea e alinător să poți să-ți schimbi poziția ca să te doară și altundeva.
Am stat azi aproape toată ziua prin cimitir pentru că sunt zile (din ce în ce mai dese) în care te simți mai confortabil între morți decât între vii. Sau mai sigur.
Am 47 de ani și am ajuns să fiu doar o știre, dar ce mă mângâie e că știu că prostul e cel care n-a încercat în viața lui niciun eveniment.
În Franța anului 1720 a existat o lege ce spunea că un condamnat la moarte poate fi grațiat cu condiția să se căsătorească cu ștreangul de gât cu o fată mai trecută.
Phillipe Cheufferay când a văzut cine îi vine în față, uluit de urâțenia ei, a strigat călăului ”Trage iute de funie”. Mai bine mort decât cu șchioapa…
Einstein la sfârșitul vieții regreta că nu s-a făcut instalator. Există o frumusețe adâncă în aceea de a veni la ora 16 acasă, a mânca iahnia de fasole și a butona telecomanda până la miezul nopții. Sau a-ți da cu părerea despre una, despre alta pe internet.
Pe primele monede bătute în America pe o piatră scria ”Noi credem în Dumnezeu” iar pe cealaltă ”Vezi-ți de treaba ta”. Iar asta se numește progres.
V l a d i m i r _ P u s t a n
http://www.ciresarii.ro/index.php/optimismul-pesimistului-vladimir-pustan/
ENCOURAGE by cornelilioi 